Am mai pomenit despre județul de rezervă și simt nevoia să mă repet. Asta pentru că, indiferent cum se așează apele la nivel central, județul Botoșani nu se alege cu mare lucru. Dezvoltare locală, investiții în infrastructură și ajutorarea micilor întreprinzători sunt doar vorbe în care nu cred mai ales cei care le rostesc, însă dau bine în campania electorală, poate mai erodează ceva-ceva din tradiționalul bazin pesedist.
Ne lăudăm cu personalități așa cum n-a dat restul țării, cu faptul că, din cele șapte personalități care apar pe bancnote, trei sunt din Botoșani. Da, suntem cei mai grozavi la cultură, suntem pe bani, dar nu și în bani. Pentru că, indiferent ce partid sau coaliție prinde puterea, județul Botoșani rămâne în afara acelei Românii care se târăște spre civilizație și prosperitate într-un stil cât se poate de autohton. Totuși, chiar și mersul șchiopătat e de preferat dansului tradițional tot pe loc, pe loc, pe loc. Însă județul Botoșani nici măcar de așa ceva nu a avut parte, doar de pași înapoi fără prea mulți înainte. Nu-i vorbă, cam toată Moldova bate pasul pe loc, dar asta n-ar trebui să țină loc de scuză. Nu e cazul să ne consolăm cu faptul că și alte județe n-au drumuri, spitale, școli sau economie, însă duduie de asistați social și infracționalitate. Suntem cetățeni într-o țară cu pretenții europene, să ne comportăm și să fim tratați ca atare.
Cu ceva ani în urmă, la al doilea tur al alegerilor prezidențiale, județul era împânzit de afișe în care județele din România erau vopsite în roșu și albastru. Fără galben, dar pe atunci galbenul nu era la modă. Dedesubt, marea întrebare. Vrei să faci parte din România prosperă, a lui Băsescu, sau din cea săracă, pesedistă? Nicio surpriză, județul Botoșani era roșu, la fel ca toată Moldova. Până la urmă Băsescu a ajuns la Cotroceni, cu consecințele de rigoare. Moldova a devenit și mai săracă, iar județul Botoșani a reușit să depășească și cele mai pesimiste așteptări, dacă-mi este permis să mă exprim astfel. Și nu e de vină doar perioada Băsescu pentru starea de sărăcie lucie și lipsa de perspective. Am fost condamnați din start; o condamnare care s-a adăugat celei primite pe timpul comunismului, numai că după 1990 s-a mai adăugat și un supliment de carceră. Pesediștii nu ne-au băgat în seamă, deoarece aici au un bazin electoral ermetic și disciplinat. Chiar dacă au existat și momente în care județul a schimbat culoarea politică, până la urmă tot la roșu s-a ajuns. Nu merită să investești într-o zonă pe al cărei sprijin te poți baza necondiționat. Mentalitate de pesediști… Mai bine bagi banii în buzunar sau investești în feuda unui baron local pe care nădăjduiești să-l colorezi în funcție de interesul legat de următoarele alegeri. Și asta n-au gândit-o doar cei de la PSD, la fel au procedat și liberalii care au pedepsit județul pentru opțiunile electorale. Mda, dă bine să spui că e județul cu cele mai zdrobitoare personalități din cultura națională, însă doar atât.
Să ne gândim că, în ultimul guvern, județul Botoșani a avut vreo șase secretari de stat (cel mai cunoscut fiind Gheorghe Sorescu, mai mare peste prefecturi) și un vicepremier în persoana botoșănencei Raluca Turcan. Nu se aștepta nimeni ca pe meleagurile botoșănene să curgă lapte și miere, dar măcar ceva demersuri… Și în guvernarea PSD am avut secretari de stat, ministru la Muncă, chestor și vicepreședinte în Senat în persoana actualului președinte al Consiliului Județean și multe altele. Puteau să facă ceva pentru județ și unii, și alții? Desigur, dar nu i-a interesat. N-au tras pe nimeni de mânecă, nu au insistat. Au preferat să-și urmărească interesele personale și să spere că, dacă sunt disciplinați, mai prind un mandat. Unii chiar au prins.
Județul Botoșani a fost mereu lăsat pe dinafară, de parcă aici n-ar locui oameni. Până și cei care militează pentru o mai bună finanțare a județelor Moldovei au ajuns să ne ignore. Astfel, Autostrada Nordului ar urma să lege Suceava de Satu Mare. Asta dacă devine realitate, deoarece șansele sunt minime. De ce să nu fie prelungită până la Botoșani în condițiile în care traficul între județe e din ce în ce mai aglomerat? La fel, atât liberalii cât și pesediștii evită să aducă în discuție drumul Botoșani-Iași, unul dintre cele mai jalnice din țară. Își aduc aminte de acest drum doar cât sunt în opoziție, așa cum a pățit Doina Federovici, care-i certa pe liberali că nu au făcut nimic în câteva luni de guvernare. Acum, când a căpătat putere de decizie, se pare că s-a cam muiat. Lăsați, deocamdată nu e chiar așa o prioritate; cine vrea să ajungă la Iași oricum ajunge, puțintică răbdare; patru ani trec mai repede decât vă imaginați.
Patru ani trec repede… Doar că se adaugă altor trei decenii și mai bine în care nu s-a făcut mare lucru pentru județ. Mereu am fost considerați roată de rezervă și nu există semnale că situația se va schimba în viitor. Reprezentarea județului în Parlament e pestriță și neconvingătoare. Nu are cine să reprezinte interesele județului, deoarece ani la rând ne-am mulțumit să fim reprezentați doar cu numele, adesea de parlamentari de pripas, gen Răzvan Teodorescu sau Miki Șpagă. Nici măcar nu putem spune că au fost mai răi sau mai buni decât cei care au reprezentat județul pe bune. Dar, cât timp e vorba de un județ de rezervă, pe cine interesează?
