La fiecare dintre ultimele alegeri ne-am pus mereu aceeași problemă: s-a încheiat tranziția în România? Formal – da, când am devenit membri ai Uniunii Europene. Practic – nu, fiindcă Frontul Salvării Naționale s-a divizat, multiplicat, insinuat și perpetuat în toate formațiunile politice apărute după 1990. Și unde nu au intrat aripi din fostul Front s-au insinuat oamenii săi, individual, în general membri ai fostei nomenclaturi de partid și de stat. Peste tot și-au proptit bine odraslele, afinii, obligațiile și prietenii și așa s-a format noua clasă politică, o ierarhie piramidală structurată pe criteriul obedienței. Ce se va întâmpla cu ea peste o săptămână?
Păi, se va consolida. Replierea rapidă a gușterilor politici între cele două mari partide și micul joc de glezne al subunităților afiliate arată deja, în mare, cam care va fi configurația viitorului legislativ. Numai că de această dată, din cauza schimbării majore din Statele Unite, din cauza tulburărilor din marginile imperiului rusesc, din Orientul Mijlociu și din cel Apropiat, din cauza incertitudinilor care zdruncină planul european de redresare, ai noștri, oricare vor fi ei, trebuie să se orienteze rapid și fără ezitări. Altfel, ieșim din cărți și acolo vom rămâne, adică pe dinafară.
Invingătorii vor trebui să decidă rapid dacă vor mai pune habarniști cu pile în fruntea unor direcții, așa cum au făcut recent la Direcția Apelor Mureș, dacă vor mai promova pupeze ridicole, cum au făcut la Direcția de Sănătate București, dacă vor mai alimenta primari obedienți și clientela de partid, în loc să promoveze profesionalismul și transparența. Nu mai este vreme de pierdut și nu va mai exista o a doua șansă. Lumea de după pandemie va arăta altfel, schimbarea a și început, iar țările care vor pierde trenul dezvoltării vor rămâne la statutul de paria între națiuni.
În noul context informațional, acela în care faptele și adevărurile ies la iveală, adică la cunoștința opiniei publice, cu mult mai repede decât în anii întunecați ai tranziției, ar trebui ca aceste alegeri să schimbe componența puterii politice româneşti. Ar trebui să ne luăm adio de la politicienii depăşiţi de vremuri, unii dintre ei simple marionete care au făcut ani de zile doar act de prezenţă şi au votat la comandă, să-i facem să dispară în negura disprețului pe penalii, corupţii și slugile care s-au pus fără remușcări în slujba unor grupuri infracționale organizate.
Ce m-a apucat cu tema asta, că doar problema s-a pus în termeni identici la fiecare dintre ultimele patru-cinci alegeri generale? Motivul este că premisele nu sunt grozave: din cauza pandemiei, dar și a dezmăgirilor succesive, prezența va fi mică, iar din ea PNL și PSD își împart cu mici diferențe cam două treimi de electorat; restul va reveni unor formațiuni despre care se știe cu cine vor colabora; și, moț peste toate, președintele a anunțat că vrea să continue cu Orban. Cu acel premier care a numit 27 de inspectori şcolari fără concurs, peste 28 de manageri de spitale şi 13 şefi la Apele Române în 13 judeţe. Dincolo de numirile intempestive, aceluiași premier i se mai pot aduce reproșuri câte nu ar încăpea în mai multe pagini de ziar. Nu mai pun la socoteală și greșelile miniștrilor lui, că mă ia durerea de cap.
Președintele Iohannis s-a grăbit ieri să se dezică de practicile arhaice ale guvernului pe care, indirect, îl păstorește. Dar nu mi se pare de ajuns. Aștept să aud nume noi din chiar gura domniei sale și a anturajului său. Are de unde, cum și socialiștii au. Și asta este jumătatea de veste bună: hăituiți de corul de huiduieli și înghesuiți de la „centru”, șefii organizațiilor județene au admis, greu și cu scâșnete, nume noi pe liste. Dincolo de obișnuiții impostori și lingăi – ce să vezi? – au apărut și numele unor oameni capabili, al căror istoric profesional ar putea fi o garanție pentru realizări viitoare. Pe ăștia trebuie să-i căutăm, chiar dacă restul listei ne displace.
Moldova a fost lăsată (deliberat sau nu – nu sunt dovezi în acest sens), în sărăcie, în ultimii 30 ani. Este regiunea care nu are niciun kilometru de autostradă, deține cel mai mare procent de drumuri pietruite și 1.392 km de drumuri de pământ. Da, în 2020. Regiunea avea în 2018 cele mai mici venituri pe gospodărie, iar jumătate din case erau fără apă curentă. Nu mai menționez decalajele din sănătate și educație, toate sunt deja probleme cunoscute, inclusiv la guvern și parlament.
Dar asta nu mai poate continua. Și nu există decât o singură cale de ieșire: votul responsabil. Eu unul aș vota pe cel/cea care și-ar asuma public proiecte cu termene precise de execuție, sub sancțiunea demisiei în caz de neîndeplinire. Iar dacă nu se va ivi niciunul atunci să fie sănătoși, voi rămâne acasă pe 6 decembrie, acceptând că așa cum am trăit de ani de zile într-un stat dezorganizat, cu instituții fantomă, o să rezist cumva și de acum înainte.
