Am făcut o mică cercetare prin mediul online asupra cunoștințelor în privința modului de a se stabili rezultatele alegerilor. Am vrut să văd dacă oamenii știu cum sunt atribuite locurile în Parlament. Surpriză, nouă din zece nu au știut sau nu au nimerit răspunsul corect. Nu am intenția de a generaliza acest rezultat, însă am motive întemeiate să cred că el poate fi extins și, de aceea, cred că sunt necesare lămuriri.
În România, la alegerile generale se votează pe liste de partid, dar și pentru independenți. Pe cei din urmă trebuie să-i scoatem din discuție, pentru că metodologia în ceea ce îi privește este atât de complicată și de greoaie, încât curajoșii care decid că ar putea face pe cont propriu ceva pentru binele public nu au aproape nicio șansă reală de a ajunge în legislativul național. Rămân partidele. Dar cum se împart mandatele? Legea este atât de sucită, ba chiar proastă, încât se împart inechitabil.
Toată lumea crede că votarea se încheie după depozitarea sacilor cu hârtii. Nici vorbă. Urmează un proces complicat și nedrept față de opțiunile populației, care stabilește numele viitorilor parlamentari. Chiar dacă se urmărește ca proporția de mandate să fie cât mai apropiată de procentele de voturi, în realitate lucrurile se schimbă, fiindcă circumscripțiile nu sunt egale, trebuie respectat pragul electoral și trebuie împărțite „resturile”, adică voturile nealocate după prima etapă a atribuirilor. Deja sună prea complicat, nu-i așa? Mai încolo e și mai complicat.
În fiecare județ se aplică în prima fază „metoda coeficientului” și fiecare partid primește atâtea mandate cât are înainte de virgulă. Numărul de voturi neutilizate ale fiecărui partid („resturi”) se împarte la totalul voturilor neutilizate ale respectivului partid în întreaga țară, iar rezultatele se înmulțesc fiecare cu numărul de mandate alocate respectivului partid. Aceste rezultate se ordonează descrescător, fiecare dând dreptul la atâtea mandate de câte ori îl cuprinde pe al n-lea din circumscripție, „n” fiind numărul de mandate rămase nealocate într-o circumscripție. Când mandatele unui partid sau ale unei circumscripții se epuizează, se continuă fără el/ea, până când se alocă toate mandatele.
Așa, și? Păi se ajunge la anomalii de tipul celor de acum patru ani. O parte din electoratul unei circumscripţii rămâne nereprezentată, iar partidele primesc mandate în județe altfel decât le-ar îndreptăți voturile. Cazul cel mai vizibil a fost al UDMR, care, de-a lungul vremii, a primit mandate la Tulcea, Giurgiu, Călărași, Constanța, unde avea foarte puține voturi. Aşa se întâmplă în general cu partidele mici, care primesc mandate la finalul repartizării, pe unde a mai rămas liber după ce partidele mari şi-au ocupat locurile. S-a spus că sunt accidente minore. Eu cred însă că sunt scăpări grave ale legii.
În 2016, 100 de mandate de deputat și 70 de senator au rămas neatribuite în prima etapă și au fost alocate partidelor prin metoda d’Hondt, la nivel național. Au rezultat nenumărate situații bizare, cum ar fi: la Vaslui, USR, cu puțin peste 5.000 de voturi, a luat 1 mandat de deputat, la fel ca PNL, cu aproape 25.000; la București, ALDE, cu sub 45.000 de voturi, a luat 4 mandate de deputat, în vreme ce PNL, cu peste 85.000, a luat doar 3; la Constanța, UDMR a primit un mandat pentru 398 de voturi, așa cum au primit și USR și PMP pentru peste 20.000. În total, au fost zeci de asemenea cazuri.
Realitatea ultimelor luni ale actualului mandat parlamentar, mai ales după ieșirea PSD de la guvernare, a arătat că la unele voturi parlamentarii au fost pur și simplu „arestați” în birourile grupurilor de partid ca nu care cumva să scape vreunul la numărătoare. Au fost acele cazuri în care unul sau doi oameni în plus de partea uneia dintre tabere au răsturnat sau validat legi de care depinde soarta a milioane de cetățeni.
Nici nu am mai intrat în analiza situației de la Senat, care este și mai gravă, întrucât acolo numărul de mandate este mai mic. Ca să nu mai spun că la noi însăși poziția Senatului, de cameră legislativă, este complet nefirească. În toate democrațiile consolidate, Senatul este o cameră a reprezentanților pe regiuni. Dar acesta este alt subiect. Acum este mult prea târziu ca să se mai poată modifica ceva. De aceea, cu certitudine, modificarea legii electorale ar trebui să fie una dintre prioritățile viitorului legislativ. Numai că nu am prea auzit candidații să vorbească despre așa ceva.
