Apar cifrele noi legate de subvenția primită de partide, suma aia pentru funcționare. O primesc doar partidele parlamentare, normal, ca să nu mai intre și alții în club.
În 2019, banii au fost împărțiți după cum urmează: PSD – 160 milioane lei, PNL – 77,3, USR – 21,6, ALDE – 13,8. Sumele sunt absolut uriașe – e vorba de lei noi, să fie limpede – și nu se justifică prin absolut nimic. Menirea loc inițială era de a achita cheltuieli curente, gen chirii sedii, utilități etc.
Liviu Dragnea a văzut imediat după alegerile din 2016 oportunitatea, PSD obținuse un scor bun, iar banii se împart în funcție de rezultat. Așa că a mărit acea subvenție de funcționare de peste zece ori. De ce? Pentru că a putut și românii suportă, de aia.
Jurnaliștii de la Ziarul Financiar au avut ideea de a măsura aceste subvenții în termeni de profitabilitate ai unei companii. Astfel, dacă PSD ar fi companie, ar avea profit mai mare decât Ford Craiova, care a avut profit 159 milioane lei. Și ar fi doar cu trei poziții mai jos decât Vodafone. Într-un clasament al profitabilității firmelor din 2019, PSD ar fi pe locul 44, iar PNL pe 116. Asta în timp ce doar 82 de firme din România au avut profit mai mare de 100 milioane lei.
Una din cele mai cunoscute firme românești este Softronic, care a reușit să câștige o licitație internaționale și a livrat o sută de locomotive statului suedez. Chestie de care mulți români povesteau cu mândrie. Care a fost profitul Softronic pe 2019? 9 milioane lei! Până și ALDE a făcut mai mulți bani. Asta ca să pricepem ce se întâmplă în economia reală, comparat cu dezmățul ăsta grosolan plătit din banii noștri.
Pentru că este an electoral, probabil, subvenția pentru funcționarea partidelor din 2020 este mai mare decât cea din 2019. Cifrele făcute publice – doar pentru perioada ianuarie – octombrie 2020 – sunt mai mari decât cele pentru întregul an 2019. Banii s-au împărțit deja, după cum urmează: PSD – 166 milioane lei, PNL – 85,3, USR – 15,1, ALDE – 12,1, PMP – 7,1.
La o adunare aproximativă, ies 78 de milioane de euro plătite anual pe chestia asta numită subvenția de funcționare a partidelor. Bani de care nu știm absolut nimic. Singura informație legată de subvenția partidelor e despre Mircea Drăghici, trezorierul PSD, care a fost condamnat la cinci ani închisoare, pentru că din banii de subvenție și-a luat casă și o mașină de teren. Pe care a vândut-o ulterior, să facă un ban, probabil. La 166 de milioane lei subvenție, s-o fi gândit că nu se vede dacă ia și el un milion, acolo.
Chiar dacă par ireale, cifrele sunt date publice, le găsiți pe site-ul Autorității Electorale Permanente. Cum spuneam, habar nu avem ce fac partidele parlamentare cu munții ăștia de bani. Nu știu să existe vreun raport detaliat, cu fiecare leuț cheltuit, așa cum ar trebui să facă public cei care ne conduc democratic și vorbesc zi lumină de onestitate și responsabilitate. Am așa o senzație că nici Curtea de Conturi nu a chinuit prea tare partidele cu controale, deși folosesc sume uriașe din bani publici.
Pentru a nu crea confuzie, această subvenție nu intră la banii cu care partidele își fac campanie electorală. Aia e altă mâncare de pește, care tot la cheltuieli directe o punem. După alegeri, orice partid care trece pragul de 3% primește înapoi sumele cheltuite în campanie, conform legii. Sume care nu sunt deloc mici. Limita maximă a contribuției unui candidat pentru senator sau deputat este 60 de salarii minime brute. Parlamentul are 470 de membri, dar pragul de 3% poate fi atins de mai multe partide care nu intră în Parlament. Cărora li se decontează banii, chiar dacă nu intră în parlament. Faceți dumneavoastră calculele.
Sistemul acesta viciat, care dăunează democrației, nu va fi niciodată schimbat de partidele parlamentare. Pentru că e vorba de bani. Parcă USR a cerut, totuși, micșorarea subvenției la un moment dat, dar nu a crezut nimeni din parlament că vorbesc serios.
Dar e fascinant cât de mulți oameni s-au resemnat și cred că o minoritate care cade tot timpul în picioare la alegeri poate face tot ce dorește. De parcă oamenii pe care îi alegem devin brusc stăpâni, vătafi, după ce sunt aleși, iar cei care i-au ales nu au altă alternativă decât să tacă și să înghită, eventual să jelească pe facebook. E drept, e și mai comod să stai și să aștepți miracole.
Foarte mulți dintre români s-au învățat să privească ce li se întâmplă prin ochelari de victimă. Asta nu înseamnă însă că toți sunt victime ale acestui sistem ticălos. Nu, prin credința că nu se poate schimba nimic, totul e degeaba, nu devin victime, ci complici.
