Alegerea lui Florin Iordache la șefia Consiliului Legislativ – și acuzațiile de blat ce au urmat – aduc în atenția publicului o altă problemă neglijată până acum. Cea a votului secret în parlament. La regulament spune că votul de regulă e deschis, dar președinții de cameră pot hotărî când e necesar ca votul să fie secret. Și ce să vezi, a dracu coincidență, președinții ăștia hotărăsc tot mai des ca parlamentarii să voteze secret.
Dacă votul ar fi fost la vedere, nu am fi avut nici o problemă să aflăm cine consideră că un personaj toxic ca Florin Iordache – sluga lui Dragnea care a declanșat cele mai mari manifestații post-decembriste din România – merită să ajungă într-așa o funcție pe tot restul vieții. Bine, în afară de pesediști, la ei e limpede, l-au votat că îl consideră priceput, cu mare experiență, cu școală juridică la Caracal și Chișinău. Nu e de mirare nimic aici, omul are aceleași școli ca și ei, aceleași facultăți ca și ei, aceleași doctorate ca și ei. Deci e foarte bun.
Dar să revenim la vot. Toate numirile astea de șefi, privilegiile acordate recent celor de la ASF, pensiile speciale acordate parlamentarilor precum și alte „drepturi” sunt votate la secret. Plus multe legi ciudate, făcute cu dedicație pentru o persoană sau un grup de influență.
Pentru că, oricât de mare ar fi tupeul și nesimțirea în cele două camere ale parlamentului, oamenii ăia își dau seama că sar calul. Și atunci e mai bine să se lucreze discret, cu răspunderea disipată și ascunsă în dosul votului secret.
Nici nu are rost să insist prea mult care ar fi avantajele. Cel mai important aspect e că am putea face o fișă a parlamentarului și un portret destul de exact în funcție de ce votează respectivul. Eu sunt interesat dacă cel pe care l-am trimis acolo votează cum mi-a promis, în concordanță cu dorințele mele, că e reprezentantul meu, nu face ce îl taie capul. Ca să pot decide dacă mai votez sau nu acea persoană la alegeri.
Restul deja sunt detalii. Am auzit voci care spun că nu ar fi bine, că nu se mai poate vota altfel decât spune partidul. Dar care e problema? Dacă votezi altfel decât partidul poți fi exclus din partid, așa e. Ceea ce e bine, arăți că ai coloană vertebrală, că îți aperi principiile, nu ești o slugă. Plus că rămâi parlamentar, nu îți pierzi mandatul. Și te votez toată viața pentru asta.
De fapt, parlamentarii nu doresc vot la vedere pentru că nu mai pot face șușe și aranjamente, e singurul motiv valid. Nu știu, în toată experiența mea de ziarist, vreo instituție publică ce a performat mai slab după ce a fost obligată să lucreze mai transparent cu publicul. Adevărul nu strică niciodată, nu face rău, face bine. Nu au ce căuta secretele în cea mai importantă instituție a statului, parlamentul.
Dacă votul ar fi la vedere, responsabilizarea parlamentarilor ar fi mult mai simplă. E timpul ca parlamentarii să afle că acțiunile lor au consecințe și pentru ei, nu doar pentru noi.
Iar perioada de după alegeri e critică, din acest punct de vedere. Vin patru ani în care se vor lua o mulțime de decizii importante, alocări bugetare și reforme ce pot schimba fața României sau o pot arunca în prăpastie. Toate astea nu se pot face în secret.
De aceea asociația Mișcarea pentru Dezvoltarea Moldovei a trimis un apel partidelor politice care cere votul la vedere în parlament și a pornit o petiție online care cere același lucru. Membrii asociației sunt interesați de ce se pregătește în parlament și la guvern pentru regiunea Moldovei. Cum vor vota la alocări bugetare, la bani pentru autostrăzi și infrastructură parlamentarii moldoveni? Cum le cere șeful de partid sau cum le cer interesele celor care regiunea de unde au primit voturile?
Sunt întrebări legitime nu numai pentru moldoveni, ci și pentru românii din celelalte regiuni ale țării. Întrebări la care nu avem răspuns, pentru că se votează la secret. Așa s-a nimerit.
Până acum știm cum au votat, că vedem în jur. Ar fi remarcabil să îi putem arăta cu degetul după fiecare lege votată, zic eu.
Imediat după ce a apărut petiția respectivă deputatul USR Claudiu Năsui a anunțat că a depus un proiect de lege la Camera Deputaților în care cere doar vot la vedere în parlament. Mai bine mai târziu decât niciodată. Nu cred că e o fentă, deși una din cele mai bune metode de a omorî o inițiativă civică e să anunți că vei face o lege despre așa ceva. Însă, chiar dacă Năsui e sincer, va mai dura probabil ani de zile până va ajunge legea la promulgare, având în vedere implicațiile extrem de serioase pentru membrii parlamentului a unui asemenea act. Cel puțin asta e părerea mea, dar cine știe, poate se întâmplă și miracole.
Matematica asta electorală are însă efecte redutabile când e vorba de inițiative civice cu participare numeroasă. Gândiți-vă la inițiativa useristă „fără penali în funcții publice”, de exemplu. Au semnat un milion de oameni. Au încercat în parlament să îi aburească, să nu le primească semnăturile că sunt false și tot așa.
Dar nici un politician, absolut nici unul, nu a ieșit să declare public că nu e de acord cu așa un demers. Pentru că în momentul în care declara asta, s-a șters pe bot, el și partidul lui, de un milion de voturi, cel puțin. Și asta doare al dracului în politică, pesediștii au simțit asta pe pielea lor și încă o mai simt.
Dacă credeți că schimbarea nu are loc când stăm în continuare liniștiți la locurile noastre, puteți semna petiția AICI. Că cine știe ce se întâmplă.
