S-au stabilit listele electorale și la Botoșani, în vederea alegerilor parlamentare. Studierea listelor arată situațiile obișnuite la partidele vechi, plus moartea speranței la partidele noi.
Pesediștii au pus pe listă pe foștii parlamentari, cei care au candidat pe listele de consilieri locali, de unde se retrag. Au făcut asta doar pentru a fenta puțin alegătorii. Dar electoratul PSD e învățat cu țepele electorale, așa că nu e nimic neobișnuit dacă noul PSD, cu care se laudă Marcel Ciolacu, procedează la fel.
La PNL, șeful liberalilor Costel Șoptică s-a dat peste cap și face varză tot pentru a ajunge în parlament. Și-a ales primul loc pe lista pentru deputați, de pe care va fi sigur parlamentar. Nu a contat faptul că la alegerile locale a obținut mai puține voturi ca partidul din care face parte, nici că a pierdut cu foarte mare succes șefia Consiliului Județean și nici rezultatul dezastruos obținut de PNL în județ. Omul vrea să fie în parlament, unde e bine. Drept pentru care a dat deoparte pe toată lumea, ca să își îndeplinească visul.
Înțeleg dorința de a păcăli electoratul, asta e ceva obișnuit în România. Faptul că nu îți pasă de propriul partid, doar pentru a ajunge parlamentar, asta e de scos în evidență, însă. Dar liberalii nu au nici o problemă cu așa ceva, sunt obișnuiți, de fapt. Și acum patru ani au pus pe listă de la Botoșani un membru de partid care fusese condamnat penal, motivând că omul va aduce multe voturi de la el din comună. Câte voturi au pierdut din cauza asta în tot județul nu a mai socotit nimeni.
La USR PLUS avem cam aceeași situație, chiar dacă au avut un fel de comedie poreclită alegeri interne. Lista la deputați e deschisă de șeful filialei locale, Andrei Drancă. Din același motiv, că e singurul loc eligibil, deși nici asta nu e sigur. La alegerile locale, șeful USR nu doar că nu a reușit nimic la candidatura pentru președinte al CJ, dar nici măcar consilier județean nu a reușit să ajungă nimeni din USR Botoșani. Așa că va avea o misiune foarte grea.
Anomaliile astea au loc pentru că se candidează pe o listă, sub umbrela unui partid. Oamenii nu vor vota Șoptică sau Drancă, normal. De ce ar face asta în decembrie, dacă în septembrie nu au făcut-o? Că între timp nu s-a schimbat mare lucru.
Ăsta e motivul simplu pentru care perdanții la alegeri nu se dau deoparte. Votul pe listă. Oamenii nu votează candidatul local, ci un partid. O metodă sigură pentru a avea un parlament plin de mediocri, în cel mai bun caz și de impostură purtată cu mândrie, în cel mai rău caz.
Legea românească permite toate aceste șmecherii. Votul pe listă, unde se votează o siglă, nu oameni. Mai mult decât atât, în Constituția noastră, scrisă de Iorgovan special pentru moș Ion Iliescu, cel sărac și cinstit, spune așa: primarul reprezintă oamenii din localitatea respectivă, președintele consiliului județean, oamenii dintr-un anume județ; parlamentarii, în schimb, reprezintă poporul român.
Asta permite disiparea răspunderii și posibilitatea de a nu-ți păsa de locul unde ai fost ales, important este să nu îl superi pe șeful de partid care te-a pus pe liste. Dacă am avea un soi de vot uninominal, cu un parlamentar pe o anumită zonă a țării, ar exista pericolul ca locuitorii de acolo să îl întrebe de sănătate. Acest pericol trebuia eliminat.
Este extrem de limpede, cred eu, că clasa politică nu va schimba acest sistem. Vot pe liste, blocarea independenților la alegeri, avantajarea partidelor deja prezente în parlament. Rețetă sigură pentru a perpetua sistemul.
Cum se poate rezolva asta? Pe termen scurt, nu se poate. Ce putem face e să citim numele de pe listele alea cu candidați. Dacă nu vă plac oamenii de pe liste, nu mai votați acel partid. E simplu, votați oameni, nu sigle.
E și complicat. Eu, ca alegător, pot fi atras, la alegeri, de programul politic al unui partid. Prima greșeală e să cred că își vor respecta promisiunile. A doua greșeală e să cred că niște mediocri puși pe liste de partid sau niște impostori sau niște proști vor fi în stare să pună în aplicare ceva. Ultima guvernare a PSD e un exemplu grăitor. Nu poți guverna o țară cu oameni care nu știu să facă acordul între subiect și predicat.
Și mai există posibilități de a responsabiliza pe cei aleși de noi. Nu voi obosi să dau exemplul cu deputatul PSD care a semnat o lege din aia otrăvitoare, pe vremea lui Dragnea. De câte telefoane „de la alegători” la cabinetul respectivului a fost nevoie pentru a-și retrage semnătura? Cinci, atât. După cinci telefoane a anunțat că nu mai semnează legea.
Politicienii sunt periculoși în haită. Când sunt singuri le e frică, pentru că înțeleg, marea lor majoritate, că nu merită să fie acolo unde sunt și că au ajuns sus doar datorită unui sistem putred, care promovează non-valori.
