Rar mi-a fost să-i văd pe români, în general, şi pe botoşăneni, în special, atât de pătimaşi cum sunt în prezent. Iar patima nu e una tipică chibiţului sportiv sau a celui politic, ci una viscerală şi se manifestă cu predilecţie atunci când abordezi subiectul „Covid-19”.
Nu contează unghiul de abordare, nu contează datele statistice pe care le prezinţi, nu contează faptele sau evidenţele. Nu! Nu contează nimic! Aproape toată lumea „ştie mai bine” şi ajunge să te împroaşte cu noroi, fără să mai citească textul sau fără să facă cel mai mic efort de a înţelege ceea ce au citit.
Zilele trecute am publicat analiza statistică a evoluţiei pandemiei de Covid-19 a ultimei luni de stare de alertă la nivelul judeţului Botoşani. Lăsând la o parte faptul că suntem printre puţinii din ţară, dacă nu singurii, care analizăm acest lucru pentru a se putea trage concluzii coerente, că facem hărţi cu reprezentarea grafică a cazurilor noi, a celor înregistrate de la începutul crizei şi a deceselor, unii cititori ne înjură, ne blestemă de mama focului atunci când arătăm evidenţa – pandemia nu a trecut şi prinde din nou forţă.
În ultimele trei-patru zile am citit mai multe înjurături şi blesteme la adresa mea decât mi-au fost date să aud de când mama m-a făcut. Toată lumea ştie mai bine „Covid-ul nu există!”, iar noi, cei care scriem despre el, suntem „vânduţi”, „facem jocuri”, „nu avem ce scrie” sau suntem „cretini de-a binelea”.
Nimeni nu mai are minimum de toleranţă pentru a asculta sau a citi şi punctul de vedere al celuilalt. Nimeni nu mai are răbdare şi toată lumea se crede deţinătorul adevărului absolut!
Aproape toţi neagă existenţa Covid şi ceea ce este şi mai grav este că foarte mulţi nu cred că teribila boală face ravagii nici atunci când îi cad victime apropiaţi sau membri ai familiei. Aproape toţi o dau în teorii ale conspiraţiilor şi îţi zâmbesc şăgalnic, subliniind că „Adevărul e dincolo de noi”, de-ţi vine să crezi că sunt descendenţii direcţi ai lui Mulder şi Scully, sau chiar personajele principale ale celebrului serial „Dosarele X”.
Respectarea la minimum a normelor sanitare este privită cu sarcasm, deşi aceasta nu presupune mare lucru din partea fiecăruia dintre noi. Poate că tu nu crezi în Covid, e problema ta, dar, te rog respectă-i pe ceilalţi, pentru că nu se ştie niciodată ce se poate întâmpla. Oricând te poţi infecta, fără să ştii, şi asimptomatic fiind să-i îmbolnăveşti pe cei din jurul tău, pe cei dragi ţie! Şi poate că ei nu sunt atât de norocoşi şi fac o formă gravă a bolii. Atunci nu-i vei avea pe conştiinţă?
Ştiu, suntem încă la începutul democraţiei şi încă nu am învăţat esenţa ei, concentrată atât de bine de filosoful John Stuart Mill – „Libertatea ta se termină acolo unde începe libertatea celuilalt!” -, dar poate că e momentul să o facem şi să nu ne mai ghidăm după sloganul că „Adevărul e dincolo de noi”. Poate că e timpul să fim cinstiţi cu noi şi să privim lucrurile în faţă şi să le acceptăm aşa cum sunt ele, deşi ştiu că e greu, dacă nu cumva chiar imposibil, în condiţiile în care de trei decenii ne-am învăţat să fim minţiţi sistematic de politicienii care au ştiut să tragă foloase de pe urma fiecărei situaţii, oricât de crudă ar fi ea.
