Deşi anul şcolar a început, practic, de doar câteva ore, este evident că se va lăsa cu scandal. Deja vuiesc reţelele sociale de declaraţiile unora care îi atenţionează pe toţi cei interesaţi că ei nu autorizează pe nimeni de pe lumea asta să le izoleze copiii dacă prezintă simptome specifice de coronavirus. Aparent interesant e că unii dintre cei care propagă astfel de mesaje nu au copii la şcoală sau odraslele din dotare au terminat-o de multişor cu educaţia instituţionalizată, însă dacă luăm în calcul factorul PSD, identificăm explicaţia de rigoare. Războiul politic a depăşit etapa de metaforă şi pe combatanţi nu-i deranjează existenţa victimelor colaterale. Ciolanul e mai important decât viaţa amărâţilor.
Guvernanţii, în dorinţa de a păstra cât mai bine zestrea de capital electoral acumulată pe vot negativ, au preferat să se spele pe mâini de problemă, pasând responsabilitatea către conducerile şcolilor şi autorităţile locale. Cică autorităţile locale cunosc mai bine situaţia şi, prin urmare, sunt mult mai potrivite să decidă ce anume se impune. Prin şcoli au apărut responsabilii Covid; profesori care trebuie să stabilească un set de norme pentru prevenire răspândirii infecţiei. În cazul în care iese ceva prost, ghici cine o să fie tras la răspundere? Cel care nu a luat măsurile corespunzătoare. Fără doar şi poate „responsabilii Covid” – Ninja Covid, cum au fost numiţi în mediul online – nu au studii de specialitate. În vremurile pe care le trăim nu mai merge cu metode medievale; e nevoie de studii, de autorizaţii, de acreditări. Ori, Ninja Covid nu dispun de aşa ceva. Ministerul, în marea lui înţelepciune, n-a binevoit să organizeze un curs de formare pe problematica asta. Se descurcă fiecare cum poate.
Prin urmare, nu e de mirare că a început balamucul. Fiecare şcoală cu regulile ei. Părinţii fac scandal. La şcoala cutare se face altfel, nu ca aici… Ce, noi suntem mai proşti? Evident, nu e cazul să-i ignorăm pe negaţionişti. Nu există Covid, ştii pe cineva care a murit de Covid? Copilul meu nu poartă botniţă că-i dăunează la creier. Din păcate, unii dintre negaţionişti sunt la catedră. Cunosc câteva cazuri de cadre didactice care m-au luat cu „mai lăsaţi-mă cu de-astea, cunoaşteţi pe cineva mort de Covid?”. Da, cunosc… Dumneavoastră ştiţi pe cineva care a murit pe Titanic (Leonardo di Caprio nu se pune) sau la WTC? Înseamnă că n-au existat. Logic, nu?
E dramatic de imaginat ce măsuri se pot lua într-o şcoală în care conducerea nu crede în Covid sau eventual cedează la presiunea părinţilor negaţionişti. Având în vedere situaţia, era necesară o coordonare centrală clară şi fără echivoc, cu reguli stricte şi sancţiuni adevărate. Ori, ca la noi, la nimeni. Preşedintele, cadru didactic la bază, îi tot trage cu purtatul măştii, dar fără să oferi şi explicaţiile necesare. Teoretic, Iohannis ar trebui să fie cea mai ascultată voce din ţară, dar cât timp individul transmite fără să se facă ascultat îţi vine să te întrebi cine s-a riscat să facă meditaţii cu un dascăl lipsit de talent pedagogic. Pentru că una e să trasezi norme şi alta e să oferi explicaţiile necesare pentru ca oamenii să înţeleagă că masca nu e sistem de monitorizare GPS iar scanerul termic nu fură date personale. Cât timp cineva care, teoretic, dispune de autoritate, nu face efortul necesar pentru a lămuri situaţia, să nu ne mirăm că unul ca Rădulescu Mitralieră vehiculează teorii cu furtul de date prin intermediul scanării temperaturii.
Despre ministrul Educaţiei nu are rost să mai pomenesc. Mai are puţin şi o să declare că începutul şcolii ne-a luat pe toţi prin surprindere, aşa cum mormăie în ianuarie cei care deţin portofoliul Transporturilor. Ne-a luat zăpada pe nepregătite; ce vouă nu vi s-a mai întâmplat?
Situaţia e gravă şi tot mai mulţi dintre cei capabili de analize la rece sunt de părere că şcolile au fost deschise doar pentru a fi închise. Deşi autorităţile au avut la dispoziţie jumătate de an pentru a adapta sistemul de învăţământ la situaţia sanitară, nu s-a întâmplat mare lucru. Era de aşteptat. Pentru eventualitatea în care se va reveni la învăţământul online, nu s-a dezvoltat infrastructura necesară. În jumătate de an se puteau pune la punct ceva platforme şi softuri educaţionale sau măcar se puteau închiria de la cei care au dezvoltat astfel de programe. Deocamdată încă nu s-a făcut mare lucru şi nici nu se va face. Fiecare face cum se pricepe şi cu ce are la îndemână. O învăţătoare a distribuit fotografii cu clasa ei în aer liber. În loc de scaune a folosit nişte butuci vopsiţi în culorile naţionale. Cum vor rezista elevii ore întregi aşezaţi pe butucii respectivi? O întrebare la care răspunsul nu se va lăsa aşteptat. La fel cum nici rezultatele deciziilor proaste privitoare la modul cum a fost pregătită şcoala pentru învăţământ în pandemie nu va întârzia prea mult. Dar pe 27 septembrie avem alegeri locale. Şi asta e, pentru moment, marea prioritate. În rest, numai de bine. Foaie verde de dudău, o să fie şi mai… bine. Românul s-a născut poet, prin urmare ştie să mai potrivească şi rima…
