„România a avut și are relații bune cu ambele state (Israel și Emiratele Arabe Unite, n.a.), iar în perioada mandatului meu de premier am reușit să amplific colaborarea țării noastre atât cu Israelul, cât și cu Emiratele Arabe Unite și alte țări din zona Golfului Persic.”
Cine credeți că spune vorbele astea adânci, de politician versat, care le știe pe toate? Viorica Vasilica Dăncilă, fost premier ot PSD al țării, mamă, om de caracter etc etc.
Din câte îmi amintesc eu, femeia a anunțat, fără să înțeleagă ce face, mutarea ambasadei României în Israel, manevră prin care i-a enervat și pe israelieni, ca să nu mai zicem de reprezentanții statelor arabe, care ieșeau pur și simplu din sală când intra Dăncilă. La ora la care scriu aceste rânduri e festival de făcut mișto la postarea de mai sus, probabil își desființează contul de Facebook într-o zi-două.
Cu o zi înainte, femeia scrisese cam așa: „Iar votarea moțiunii PSD e soluția corectă pentru a scăpa de eșecul liberal de la Palatul Victoria, de trupa de incompetenți care a ruinat economia țării”.
Să fii Viorica Dăncilă și să faci pe cineva incompetent, nu contează dacă pe Orban sau paznicul de noapte de la școală, îți trebuie tupeu, nu glumă. A scris presa până la saturație de calamitatea asta care s-a numit guvernul Dăncilă și efectele pentru România. Un câștig a fost că românii au realizat lipsa completă de profesionalism, instruire și inteligență a celor care conduc țara, la toate nivelurile. Din păcate, și-au dat seama de asta doar cei care au un oarecare nivel de instruire și un dram de inteligență, dar chiar și dintre aceștia mulți au reacționat în funcție de situație și interes. Cât a fost Dragnea și au venit salarii, Dragnea a fost bun. Când Dragnea a fost arestat, a devenit bandit. A venit Dăncilă și au venit salariile, femeia a devenit mama națiunii, se înghesuiau ca la moaște să îi pupe mâna. După ce a pierdut alegerile a devenit subiect de bășcălie.
Un mod interesat de a reacționa, care duce și la acest comportament politicianist, care este transpartinic. Ministrul liberal al transporturilor a venit la Iași. A promis fonduri pentru autostrăzi și drumuri expres, că e scandalos cum Moldova nu are un drum peste munți etc. A doua zi, la București, a declarat că autostrada București-Brașov devine prioritate zero și trebuie terminată imediat. Normal, de la București este autostradă spre mare, trebuie una și spre munte. Restul țării să mai aștepte. Doar nu o să spună la București că face autostradă în Moldova, nu?
Acest gen de comportament se baza inițial pe uitare. Românii uită repede și nici nu prea le pasă, așa că putem spune ce vrem. Numai că acum, în era internetului, nu prea mai ține. Asta e partea proastă, o simplă căutare scoate la iveală toate tâmpeniile spuse și făcute în trecutul recent. Dar există – așa cum am mai spus – și o parte bună. Tehnologia asta a rețelelor sociale îți permite ție, politician, să vorbești direct fanilor tăi. Care cred orice spui, nu contează, de aia sunt fani. Restul, cei care râd, înjură sau se distrează, aproape că nu mai contează, chiar dacă – cum e cazul Dăncilă – acest rest e marea majoritate.
Așa se explică declarațiile astea de complezență, fără nici o legătură cu faptele, ăsta e aspectul cel mai important. Premierul Orban poate spune, după ce a recrutat la PNL sute de primari și consilieri din PSD, că este împotriva traseismului politic. Și spune asta fără să clipească, vorbește doar pentru suporterii lui, atât.
E un mod nou de a face politică, aplicat în mai multe părți ale planetei, nu doar în România. Ce nu înțeleg la noi e de ce nu se merge până la capăt și rămân doar la vorbe. De exemplu, cheltuielile cu salariile bugetarilor au crescut în primele șase luni ale anului cu 500 de milioane de euro. Asta în pandemie, rețineți, când sectorul privat s-a prăbușit pur și simplu.
Chiar era necesar? Speră liberalii ca bugetarii să îi voteze în masă, pentru că dau salarii, așa cum au făcut-o Dragnea și Dăncilă, apoi să reducă masiv personalul și să schimbe sistemul bugetar? Nu pentru că vor liberalii asta, nu vor, evident, dar bugetul statului abia mai gâfâie plătind salariile de la stat și pensiile.
Din păcate, stilul acesta de a face din politică un concurs de genul „cine dă mai mult” nu va dispărea foarte repede. E singurul care dă rezultate imediate. Pentru politicieni, că țara continuă să se scufunde în mlaștină. Iar schimbarea va trebui să fie cerută de electorat. Ceea ce e dificil într-o țară cu oameni lipsiți de toate cele, de la cunoștințe elementare până la cele necesare traiului zilnic.
Așa că o să mai rămânem o vreme țara în care Viorica Dăncilă a ajuns premier și a condus un guvern după chipul și asemănarea ei. Ceea ce nu o oprește acum să dea lecții de guvernare și politică externă, specialistă în domeniu fiind.
