Am deplâns aici, săptămâna trecută, lipsa unor programe concrete pentru relansarea economică a țării. Sacii cu bani pe care scrie România stau în pixurile birocrației de la Bruxelles, dar eurocrații nu-i vor elibera decât dacă Bucureștiul va fi în stare să scrie proiecte clare – cu nume, adresă și conținut – pentru utilizarea lor.
Cabinetul Orban s-a conformat și a prezentat miercuri un vast plan economic pentru următorii zece ani. După ce face o trecere în revistă a principalelor măsuri de sprijin adoptate în timpul pandemiei, merge la măsuri cu aplicabilitate pe termen scurt și mediu, dar și la proiecte cu termene de implementare îndepărtate, precum cele de infrastructură, vezi Autostrada Unirii, metroul din Cluj sau cel spre Aeroportul Otopeni, construcția a trei spitale regionale și modernizarea și reabilitarea a aproape 2.500 de școli.
Dar, vai!, noi am mai auzit colecția asta de șlagăre. La început ne-au sedus, le fredonam cu toții, însă acum ne-am săturat de ele ca de mere acre. Cea mai mare parte dintre aceste planuri, aparent seducătoare, nu au trecute și sursele de finanțare. Ceea ce le face să arate ca sloganuri alese pentru campania electorală din acest an, fără fundament în situația economică actuală. Care nu este roz deloc. În următoarele trei luni, managerii companiilor comerciale cred că prețurile vor crește cu circa 23%, după cum reiese dintr-o anchetă a Institutului Național de Statistică (INS). Consumul, principalul motor al economiei, a scăzut vizibil. Cetățenii au devenit mai prudenți și cumpără mai puține produse și servicii. Companiile au încasări mai mici și costuri în creștere. Consecința va fi o creștere a prețurilor, concedieri și reorganizări.
Cum circulația internațională este încă redusă, în lipsa turiștilor, toate țările au adoptat deja campanii publicitare care să încurajeze consumul local. „Petreceți-vă vacanțele în țară” este un îndemn care străbate acum toată Europa. Consecința? Știindu-și potențialii clienți drept prizonieri, toți patronii din industria de hoteluri, restaurante și cafenele au săltat prețurile. Ei știu de pe acum că vor fi clienți mai puțini, dar speră ca în atare situație să facă cel puțin aceeași bani ca în sezoanele precedente sau măcar să nu dea faliment.
Revenind la Programul de Relansare Economică, guvernul își propune schimbarea modelului de dezvoltare a României de la unul bazat pe consum și politici pro-ciclice la o creștere economică bazată pe stimularea și dezvoltarea capitalului autohton și a competitivității companiilor românești, investiții în domenii strategice ale infrastructurii publice, transformarea digitală a economiei și a administrației publice, pregătirea economiei pentru noua revoluție tehnologică și tranziția către o economie durabilă. Și, cireașa de pe tort: în cinci ani, Produsul Intern Brut pe cap de locuitor la paritatea de cumpărare standard să ajungă la 87% din media UE. Ce minunăție! Bani la buget, numai buni de împărțit între firmele de partid, sau la cetățeni, sub formă de venituri? Asta programul nu mai spune.
Guvernul mai propune înființarea Fondului Român de Investiții, pentru finanțarea unor investiții în domenii de interes strategic (și Dragnea voia unul, după modelul celui pe care l-a făcut praf Tăriceanu în 2008), respectiv înființarea unei Bănci Naționale de Dezvoltare, ca instituție de credit pentru proiecte de investiții. Da, investiții cum ar fi cele ale companiilor de stat, în care sunt oploșite toate pilele, precum și cele ale firmelor care gravitează în jurul consiliilor județene și locale. Dar Programul, evident, nu spune nici asta.
Nu mai menționez toate promisiunile – apă potabilă, canalizare, gaz, școli și unități medicale în toate localitățile, îmbunătățirea structurii energetice, a celei feroviare – le știm deja pe de rost, așa cum am spus mai sus, le-au clamat toate guvernele de la al lui Petre Roman încoace, adică de 30 ani. Rezultatele au fost, de fiecare dată, dezamăgitoare. Sigur că România de astăzi nu mai arată ca în 1990, dar meritele revin mediului privat, care a construit eficient și la standarde actualizate. Tot ce a făcut statul a costat dublu până la triplu față de deviz, banii risipindu-se în averile politrucilor și ale protejaților lor. Și nu se arată semne că de acum înainte va fi altfel. Justiția, cu toate vârfurile ei, s-a prăbușit în colb și-acolo a rămas. Nici despre asta nu suflă planul o vorbă.
Planuri concrete aș fi vrut să văd, nu ca acela pentru sprijinirea IMM-urilor, care s-a împotmolit la 10 minute după lansare, proiecte cu nume, surse de finanțare și estimări realiste cu privire la evoluția leului. Vine toamna, marile firme, inclusiv multinaționalele care păreau de nezdruncinat, anunță concedieri, ajutoarele de pandemie se termină, prețurile cresc. Oamenii vor să știe ce mănâncă la iarnă, cu se îmbracă, dacă-și vor putea plăti utilitățile și dacă vor mai avea serviciu. Dar despre toate astea guvernul tace mâlc.
