De-a lungul celor trei decenii în care România a tot mimat democraţia şi nu a reuşit niciodată să depăşească stadiul de „democraţie originală”, cea atât de dragă lui Iliescu, liberalii s-au aflat la butoane mult mai mult timp decât îşi doresc să recunoscă atunci când dau vina pe greaua moştenire care, chipurile, îi împiedică astăzi să-şi ducă la capăt reformele. Să nu uităm că PDL-ul lui Băsescu reprezintă încă nucleul dur al PNL, mulţi dintre baronii galbeni de astăzi fiind baronii portocalii de acum un deceniu. Şi nu trebuie ignorat nici hibridul USL, o alianţă politică neverosimilă la nivel teoretic, dar care a funcţionat în realitate cu rezultate catastrofale pentru economie şi societate, dar cu beneficii pentru penelişti şi pesedişti.
Nu, liberalii nu au fost niciodată nişte idealişti nevinovaţi, gata să se sacrifice pentru bunăstarea naţională. De multe ori, când sunt puşi în situaţia de a-şi prezenta realizările, liberalii fac apel la înaintaşi, de parcă gloria de mult apusă a acestora ar fi în măsură să le justifice pretenţiile. Ce-a fost a cam fost, nu trebuie să ignorăm trecutul, dar nici să ne lăsăm spoliaţi de cei ce se pretind urmaşii Brătienilor. Acei Brătieni pentru care, în lumea reală, liberalii n-au niciun respect. N-a trecut multă apă pe Dunăre, cu toate inundaţiile din ultimele zile, de când Eleonora Brătianu a fost „ucisă” în acte pentru ca proprietatea ce urma să-i fie restituită să poată ajunge în mâinile iubitului Ioanei Băsescu. Da, a fost vorba de abuz pedelist, dar pedeliştii de ieri sunt liberalii de azi.
Cât timp au tropăit de nerăbdare în opoziţie, liberalii au reclamat abuzurile social-democraţilor, numirile politice, nepotismul, sinecurismul, spolierea banului public şi multe altele. Şi au fost atât de vocali încât o parte a populaţiei chiar i-a crezut în stare să ne scape de ciuma roşie. Astfel, liberalii au scos rezultate frumoase la europarlamentare, însă nu pentru că lista lor de candidaţi ar fi fost cine ştie ce grozavă, ci pe vot negativ. Rezultatul luptei pentru Cotroceni nici nu merită discutat. Practic, Iohannis a ajuns preşedinte cu ajutorul pesediştilor şi nu datorită meritelor liberale sau personale. Amarnică ironie a sorţii. Să obţii al doilea mandat pentru că nu există alternativă, nu pentru că meriţi.
Însă, de îndată ce s-au văzut la butoane, în special din cauza nerăbdătorului Orban, sătul să trăiască pe banii soţiei în condiţiile în care la ajutor de şomaj nu mai avea dreptul de multă vreme, liberalii şi-au dat arama pe faţă. Spoiala galbenă de care au făcut atâta caz s-a topit ca untul pe plita încinsă şi la iveală a ieşit taman aceeaşi culoare la care liberalii făceau până nu demult alergie. Practic, liberalii au continuat practicile pe care le-au reproşat social democraţilor. Angajarea rubedeniilor şi prietenilor în instituţiile statului, contracte cu dedicaţie şi achiziţii publice suspecte. Nici vorbă de curăţenie în instituţii, aşa cum pretindeau când se încălzeau pentru guvernare. Robert Sighiartău, cel care se lăuda că a forţat mâna PSD să dubleze alocaţiile copiilor, a intrat brusc într-un con de umbră. De când „ai lui” au intrat la guvernare a lăsat-o moale de tot cu propunerile şi acţiunile. Tocmai când are şansa să fie sprijinit în tot ceea ce face s-a găsit să obosească.
Practic, nu s-a schimbat mare lucru. Premierul liberal lasă impresia că e rupt de realitate. Nu e aşa de comic ca panarama social-democraţilor, dar ţine aproape. Probabil are impresia că prestează umor intelectual. De ziua lui a fost fotografiat în timp ce trăgea la măsea în instituţie publică – şi încă ce instituţie – ignorând cu nesimţire regulile impuse populaţiei. În timp ce bătrânii îşi luau amendă pentru că plecau după pâine fără declaraţie, premierul chefuia fără grijă. Şi, ca şi cum nu ar fi fost suficient, la câteva zile distanţă a fost filmat cum trăgea din ţigară în timpul unei şedinţe de Guvern.
Le-au tot reproşat pesediştilor promovarea analfabeţilor funcţionali sau chiar a analfabeţilor totali. Zilele acestea prim-vicepreşedintele PNL Vrancea susţine bacalaureatul. Nu e vorba de vreun politician precoce, ci de unul care-şi dă bacul la patruzeci şi doi de ani. Cică s-a descurcat bine în viaţă şi lipsa diplomei de bac n-a reprezentat o piedică serioasă. A devenit abia în momentul în care s-a implicat în politica mare; nu poţi să prinzi funcţii babane dacă n-ai tapet cu pretenţii intelectuale. Pariu că în toamnă va intra la trei facultăţi şi peste vreo câţiva anişori va avea pretenţia să i se adreseze lumea cu „dom’ doctor”?
La începutul pandemiei Orban a fost pus în situaţia de a se autoizola din cauza senatorului liberal Vergil Chiţac, infectat cu Covid. N-a învăţat nimic din păţania asta şi a continuat să ignore regulile impuse chiar de guvernul pe care-l conduce. Orban a făcut o vizită la Suceava. S-o fi săturat să-l audă pe Rareş Bogdan cu „mergeţi la Suceava”. O vizită care aminteşte de un Ceauşescu ceva mai relaxat, cu acorduri de vioară. Dacă mai era şi vreo liberală dornică de-un dans cu premierul era şi mai bine.
Deşi comuna Liebling din Timiş a fost grav afectată de pandemie, asta nu i-a împiedicat pe liberali să inaugureze un stadion sătesc într-o ceremonie plină de fast în cadrul căreia distanţarea socială şi restul regulilor au fost complet ignorate. La fel ca la Suceva, dar fără premier. Însă a fost frumos; notabilităţi, minge plimbată cu elicopterul… Întrebat de ziarişti cu ce bani s-a plătit desfăşurarea de forţe, primarul Ioan Gheorghe Munteanu a replicat cu „Îmi rezerv dreptul la tăcere”. Nici nu trebuia să spună mai mult. Cristian Buşoi, europarlamentarul, a scăldat-o, cică era nevoie de o anumită solemnitate a momentului, de asta circul aerian şi cheltuielile. Solemnitatea costă, mai ales în vremuri de pandemie. Dar liberalii nu-şi fac probleme. Spre deosebire de pesedişti, ei au voie. Pentru că sunt liberali, de-aia…
