E în firea umană să marcheze trecerea timpului prin cuante: cincinale, decade, jubilee, secole și milenii. Printre acestea se strecoară mândru și sfertul de veac de apariție neîntreruptă a ziarului, așa cum aniversăm și noi azi. E o limită care înseamnă multe, pentru unul dintre cele mai longevive ziare din România post-revoluționară.
În primul rând, pentru noi, cei care am pus umărul și care suntem încă de la început, Monitorul de Botoșani e realizarea cea mai importantă a vieții noastre profesionale. Alta, de o asemenea amploare, nu o să mai putem face, măcar pentru că nu mai suntem chiar tineri, plini de energie și entuziasm, ca în urmă cu douăzeci și cinci de ani. Aniversarea aceasta mai înseamnă și faptul că am îmbătrânit, alături de dumneavoastră, cititorii noștri, cu tot atâția ani și privim cu ușoară uimire la fotografiile și filmele de pe vremea lansării ziarului, întrebându-ne unde au dispărut acei băieți și fete, abia trecuți de adolescență, care porneau, având drept singură armă puterea cuvântului scris, cruciada contra fărădelegilor de tot felul, război pe care, în pofida unor victorii răsunătoare, nu l-am pierdut, dar nici nu l-am câștigat. După atâta vreme am înțeles că luptăm ca forțe antagonice, precum yin și yang din Orient, cu ticăloșia omenească ținută sub un oarecare control de polițiști și judecători, de legi, dar pe care noi, la Monitorul, am încercat să o redăm în scris așa cum reporterii noștri au descoperit-o.
Nu este greu de imaginat cum ar fi arătat județul nostru dacă acest ziar nu ar fi existat; sunt deja multe județe, lipsite de ziar tipărit, conduse de baroni locali care își fac singuri legea. Sau, mai rău, care își tipăresc singuri propriile gazete mincinoase. Desigur, trăim în era internetului, iar site-uri locale de știri sunt peste tot, mult prea multe, mai ales că pare foarte simplu să înjghebi așa ceva. Dar la noi doar două sau trei sunt adevărate platforme de știri, făcute cu muncă cinstită, restul copiind ce acestea publică, adică furând pe față. E aproape cu neputință să distingi în noianul de știri false sau pline de senzațional ieftin, materiale adevărate de presă care să aducă informații reale, în mod corect și nepărtinitor. Din acest motiv încă există ziarele tipărite. Pentru că au câștigat încrederea cititorilor. Mulți dintre ei ne-au spus, de-a lungul anilor, că sunt abonați încă de la început. Mulți au apelat la noi, și nu la instituțiile statului, pentru a-i ajuta să-și rezolve diferite probleme, pentru că au știut că aici vor găsi mereu pe cineva care să-i asculte și căruia să-i pese. Și tot așa, vreme de douăzeci și cinci de ani, până când am devenit o parte din istoria Botoșanilor, pentru că, de fapt, noi suntem cei care am consemnat-o.
Mi-am dorit altfel această aniversare. Am fi vrut să dezvelim Monumentul Libertății Presei, în Parcul Mihai Eminescu, și să dăruim orașului această sculptură. Am fi vrut să fi oferit cititorilor noștri câte o machetă miniaturală a Monumentului. Am fi vrut să fi sărbătorit împreună măcar între noi, cei care lucrăm la Monitorul. Dar toate astea nu sunt posibile în acest moment, din cauza pandemiei, și nu putem face ceea ce vă îndemnăm pe dumneavoastră să nu faceți. Asta înseamnă că suntem nevoiți să amânăm aniversarea oficială pentru vremuri mai bune.
În toți acești douăzeci și cinci de ani, am fi vrut să fi făcut mult mai multe și să-i convingem și pe cei ce ne citesc să facă mai mult. Încă există corupție, minciună și ură în societate. Încă există salarii mici, iar tinerii părăsesc aceste locuri ca dintr-o rană care ne golește, încet, județul de viață. Încă există nedreptăți strigătoare la cer și fapte rele rămase nepedepsite. Lista a ceea ce ar trebui făcut o tot scriem de douăzeci și cinci de ani fără să ne apropiem de sfârșit. Poate că nici unul dintre noi nu am făcut tot ce am fi putut pentru copiii, pentru părinții, pentru semenii noștri și pentru noi. Însă nimeni nu poate spune că n-a știut, pentru că v-am spus mereu adevărul. Pentru asta am fost, pentru asta suntem și pentru asta vom fi noi aici.