România intră de astăzi într-o nouă stare de alertă de 30 de zile. E necesară, nu e necesară, depinde din ce unghi privim starea din România.
Pandemia de coronavirus pare să nu mai sperie pe nimeni și măsurile luate de guverne, încet-încet, sunt puse sub semnul întrebării în tot mai multe țări. Și nu vorbim de țări care nu contează pe harta lumii, ci țări importante din punct de vedere economico-social.
De exemplu, în Germania a scăpat în spațiu public un document de 93 de pagini întocmit, la comanda Ministerului de Interne de la Berlin, de mai mulți experți medicali externi, care denunță măsurile adoptate de Cabinetul Merkel împotriva noului coronavirus. În fapt, acestea ar fi agravat situația, în sensul că mai mulți oameni au murit din cauza măsurilor adoptate de Guvern împotriva noului coronavirus decât cei care au fost efectiv uciși de Covid-19. Este vorba de bolnavii cronici care nu au mai beneficiat de tratamentele corespunzătoare.
Situația este trasă la indigo și la noi. Un bolnav de cancer, care ar fi trebuit să meargă la controale în perioada aprilie-mai, pe timpul stării de urgență, nu a putut-o face, iar starea sa s-a agravat, acum luptă din răsputeri pentru a mai trăi câteva zile. Aceste persoane sunt victimele secundare ale Covidului sau mai bine zis victimele principale ale incompetenței guvernelor de a gestiona sistemele medicale.
Măsurile excepționale luate în starea de urgență și apoi în cea de alertă au făcut, probabil, mai multe victime, despre care nu se vorbește, pentru că multe persoane, fiind bolnave cronic, oricum ar fi murit în acest an. Ele nu apar în nicio statistică, dar au măcinat și macină sufletul apropiaților la fel de mult ca și al aparținătorilor morților puși pe seama Covidului!
Știu, viața e dură, dar tocmai de aceea orice măsură pe care o ia Guvernul în privința pandemiei de coronavirus ar trebui să fie bine cântărită, pentru că ea nu ar trebui să aducă mai mult rău decât boala în sine. Guvernul ar trebui să protejeze grupurile de risc, fără însă a pune în pericol disponibilitatea actului medical adresat populației și nici sănătatea publică, așa cum din păcate s-a întâmplat în cazul bolnavilor cronici.
Acum, după valurile de măsuri de relaxare, guvernul nu prea ar mai avea nevoie de o stare de alertă, pentru că prea puține restricții au mai rămas sau mai rămân în vigoare. Doar dacă nu vrea să se protejeze în eventualitatea unei moțiuni de cenzură, despre care opoziția nu discută încă, pentru că face cu totul și cu totul alt joc.
Revenind la situația socio-medicală, aceasta ar putea fi gestionată și alt fel, la nivel de județ. Acolo unde coronavirusul dă încă mari bătăi de cap, cum este cazul Bucureștiului, Sucevei, Brașovului și a altor câtorva județe unde numărul noilor cazuri zilnice se încăpățânează să nu scadă sub un nivel ușor de gestionat, prefecții ar putea declara ei starea de alertă prin intermediul comitetelor județene de urgență, iar dacă focarele pot fi localizate, pot institui starea de alertă doar la nivelul unei comunități și mai reduse. Iar dacă situația se agravează, guvernul va putea atunci să introducă starea de alertă la nivel național.
Fără a nega în niciun moment existența și periculozitatea bolii, trebuie să admitem că și România trebuie să se întoarcă ușor la normalitate, că viața trebuie să-și continue cursul firesc social și economic, chiar dacă nu vom scăpa prea repede de noul coronavirus. Nu putem merge la infinit din stare de alertă în stare de alertă, pentru că ne sabotăm singuri, iar efectele economice sunt mai catastrofale decât se așteptau chiar și cei mai pesimiști. Și efectele bolii sunt grave, dar tocmai pentru asta avem atâția specialiști. Altminteri, haideți să interzicem tot ce e nociv pentru sănătate, să ne autoizolăm continuu, pentru a gestiona mai bine toate bolile pământului.
