PSD și-a luat inima în dinți și a reluat activitatea politică, fiind prima formațiune care a organizat o conferință de presă după pandemia care ne-a distanțat pe toți.
Timpul scurs însă nu prea le-a fost de folos pesediștilor, care nu par a fi învățat din greșelile trecutului, cel puțin unii. Este și cazul senatorului Lucian Trufin, care ne-a izbit în moalele capului cu o întoarcere în timp de cel puțin două decenii și jumătate, cu o poziție desprinsă parcă din perioada FSN, în care laitmotiv era „nu ne vindem țara”.
Încercând să prezinte o lege firească prin care se încearcă limitarea vânzării terenului către străini, Lucian Trufin a alunecat într-un naționalism deșănțat presărat cu atacuri dure la adresa marilor fermieri. Mai mult, pentru a-și susține proiectul legislativ, care a ajuns la promulgare, senatorul botoșănean a avansat niște cifre de-a dreptul aiuritoare, în sensul că străinii dețin „undeva la 28%” din suprafața agricolă a județului Botoșani și la nivel național, sunt terenuri „vândute către societăți care au în spate investiții străine, undeva în jur la 40%”. „Vă puteți imagina? În județul Botoșani, există o fermă, care deține peste 20.000 de hectare”, a spus Trufin. Un tablou apocaliptic, dar departe rău de realitate.
Potrivit statisticilor oficiale, astăzi, la nivelul județului, sunt „exploatate”, deci nu neapărat în proprietate, de către societățile cu capital mixt româno-străin 29.488 de hectare, ceea ce reprezintă 7,5% din suprafața agricolă a județului, care este de 392.761 de hectare și mai puțin de 6% din suprafața județului care este de 498.569 de hectare.
Apoi, potrivit ultimelor date prezentate de Ministerul Agriculturii, vara trecută, pe când acesta era condus de idolul senatorului botoșănean, Petre Daea, la finele anului 2018, la nivel național, suprafaţa de teren agricol exploatată de persoane fizice şi juridice străine era de 422.000 hectare. În primele patru luni ale anului trecut au fost vândute 48.746,67 hectare de terenuri agricole. România are o suprafață agricolă de 14,8 milioane de hectare, adică vorbim de aproximativ 3%-4% din teren deținut de străini. Asta, sub rezerva că datele prezentate de Daea erau corecte. Deci, nu e nici pe departe dracu‘ atât de negru pe cât ni-l prezintă Lucian Trufin, care însă nu s-a oprit aici și a început să vitupereze la adresa marilor fermieri, care își permit nesimțirea să comaseze terenurile și să practice agricultura sistematizată și modernă și nu-i lasă pe bieții săteni să trăiască, forțându-i să ia calea străinătății.
Realitatea e cu totul și cu totul alta! Niciun politician nu i-a dat satului românesc vreo șansă! De 30 de ani nu am văzut niciun plan coerent care să pună bazele resuscitării satului, ci doar niște pomeni electorale menite să țină pe aparate un muribund bun doar la vot. În loc de racordarea caselor la rețelele de gaze, apă și canalizare, de o infrastructură rutieră decentă, politicienii și primarii pe care i-au girat au preferat să facă tot felul de festivaluri, iar investițiile, în general, s-au rezumat în cămine culturale sau săli de sport care stau pustii cu lunile și se degradează nefolosite.
Lucian Trufin susține că micile exploatații de subzistență ar fi cheia relansării satului. Cum? Doar el știe, în condițiile în care satul este atât de îmbătrânit, încât cu greu mai găsești o comună în care numărul tinerilor și a celor de vârsta a doua să îl mai depășească pe cel al bătrânilor, care nu mai pot de mult să muncească pământul pentru care s-au bătut cu rudele și vecinii în anii ‘90.
Niciodată nu se vor întoarce tinerii satului plecați în străinătate pentru a trăi de pe urma unui pogon de pământ! Dacă ar fi vrut asta, nu plecau afară, ci rămâneau să trudească ogorul. Dar nu, nu-și mai doresc de mult asta, ci vor condiții decente de viață pe care satul românesc nu le poate oferi și nu le va oferi nicicând dacă politicienii nu părăsesc logica lui „nu ne vindem țara” și nu se pun pe găsit și implementat soluții reale, care să transforme mediul rural în colțuri mici de paradis.
