Fără doar şi poate, în România este bine să cunoşti pe cineva. Nu cât mai multă lume, ci pe cineva anume. Adesea nici măcar nu e nevoie să te cunoşti pe tine însuţi; e deja cunoscut că, atunci când sunt opriţi de poliţie pentru nerespectarea regulilor de circulaţie, mulţi dintre români încep să urle „ştii cine sunt eu?”. La acest capitol, replica servită unui şmecheraş de către un prieten care lucrează în poliţie e de-a dreptul genială. Nu, domnule, nu ştiu cine sunteţi. Vă rog să-mi prezentaţi actele şi o să vă comunic.
În România nu e doar indicat să cunoşti pe cineva, e obigatoriu. Dacă vrei ca traiul pe meleagurile natale să fie suportabil, e neapărat să ştii pe cineva, altfel, la necazurile vieţii de zi cu zi, se adaugă şi povara anonimatului total. Dacă nu ştii pe cineva, nu exişti.
În aceste zile relativ tulburi – trebuie să recunoaştem că se putea mai rău, dar pentru situaţia actuală nu guvernanţilor trebuie să le mulţumim – treaba asta cu cunoscutul cuiva a căpătat noi valenţe. Acum nimeni nu se mai laudă cu cunoştinţele în lumea politică sau pe la poliţie ori tribunal; oamenii vor să afle pe cine cunosc alţii. Şi marea întrebare a acestor zile este „Cunoşti pe cineva bolnav de Covid?”.
S-a terminat cu „ştii un medic bun, un profesor care face meditaţii de calitate, cineva care repară maşina bine sau dă cu glet la preţ convenabil”. Majoritatea românilor se dau de ceasul morţii să găsească răspunsul la întrebarea anului. Ştii pe cineva bolnav?
Însă, mai important decât răspunsul, este interpretarea acestuia. Românul are mintea odihnită şi recalcitrantă la tot ceea ce ar putea s-o destupe. De ce să citeşti, să analizezi şi să te informezi din surse serioase, cât timp există televiziunile de partid şi specialişti în conspiraţii care n-am decât vreo opt-zece clase şi alea pentru că i-au promovat profesorii pe degeaba?
Şi interpretarea răspunsului e cât se poate de neaoşă. Nu ştii pe nimeni care să fi luat boala?! Dacă nu ştii, e simplu; boala nu există. Dacă ştii pe cineva, e clar; faci parte din gaşca celor care vor să transforme România într-o colonie a Uniunii Europene sau a Statelor Unite, a lui Bill Gates şi George Soros. De parcă ne-am putea lăuda cu cine ştie ce independenţă…
În concluzie, boala nu există doar pentru că cei mai mulţi dintre români nu cunosc niciun năpăstuit băgat în spital de viroza chinezească. Dacă păstrăm aceeaşi optică, înseamnă că nu există nici atentate teroriste; câţi dintre noi se pot lăuda că au cunoscut pe cineva care şi-a pierdut viaţa pe 11 septembrie 2001? Nici erupţiile vulcanice n-ar trebui să ne îngrijoreze, deoarece nu ştim pe nimeni care să fi sfârşit într-o baltă de lavă. Din acelaşi motiv e posibil să nu existe nici criminali în serie.
Din păcate, eu unul ştiu pe cineva care a fost bolnav de Covid-19. Un prieten din judeţul învecinat s-a numărat printre primii care au luptat cu boala. Am vorbit de îndată ce am auzit de necazul care a dat peste el. Parcă am primit un telefon din viitor. Prima impresie a fost că stau de vorbă cu ceva care are cu vreo treizeci de ani mai mult decât în momentul de faţă. Vocea răguşită, slabă, îmbătrânită. O voce de om suferind. De-abia mai putea vorbi şi lega cuvintele. Efort cumplit la fiecare respiraţie.
Nu e de glumă cu nenorocirea asta, mi-a spus. Doare cumplit şi nici măcar nu avem parte de cine ştie ce îngrijiri medicale. Două pastile dimineaţa şi două seara, în rest nu interesează pe nimeni soarta noastră.
A slăbit cincisprezece kilograme, deşi nu prea avea de unde. A fost băgat la aparate, pentru că bolile de care suferea îl încadrau automat în categoria persoanelor cu risc. Din fericire, a scăpat. Şi se numără printre cei care ştiu o mulţime de oameni care s-au îmbolnăvit cu Covid. Mulţi dintre ei au murit. Şi eu cunosc două persoane care au pierdut lupta cu virusul. Cunosc mult mai mulţi care au murit cu zile în spitale din alte cauze.
Amarnică naţie de necredincioşi… Până nu văd, nu cred, dar asta nu i-a împiedicat să voteze decenii la rând o adunătură de nemernici ale căror furtişaguri au atins proporţii epice. Se văd viloaiele, parcurile auto din dotare, armatele de rubedenii angajate la stat şi multe altele. Din păcate, nu contează. Dar dacă nu ştii pe cineva bolnav de Covid…
În momentul de faţă partidelele de opoziţie desfăşoară o campanie de dezinformare. Campioni sunt cei de la PSD, cărora nu le convine că victimele nu se numără cu miile. Trist, dar cât se poate de adevărat, social-democraţii sperau la un dezastru medical care să-i îngroape şi pe liberali, nu numai pe cei care nu-şi mai pot găsi sănătatea în spitalele construite de ei. Au construit spitale cu nemiluita, doar la final le-au greşit destinaţia şi le-au transformat în viloaiele parveniţilor. Şi, pentru că tot veni vorba de cunoscut pe cineva; sunt sigur că fiecare român cunoaşte mai mult de un bandit care învârte milioane furate de la buget. Dacă-i cunoaşteţi aşa de bine, de ce nu faceţi nimic în privinţa lor, oameni buni?
