Încurcate sunt căile Justiţiei. Ceea ce cetăţeanului de rând i se pare a fi abuz, este adesea, în ochii orbi ai Justiţiei, dreptate în toată regula. Justiţia are, în numeroase situaţii, o altă părere despre ceea ce majoritatea dintre noi consideră a fi moral sau etic. Practic, evoluţia sistemului juridic nu mai merge de multă vreme mână în mână cu cea a societăţii.
În esenţă, nu e un lucru (chiar) rău. Sistemul judiciar are o influenţă benefică sau nefastă asupra societăţii – modul în care împărţitorii de dreptate au ales să-şi facă treaba cântăreşte enorm la acest capitol – însă în România Justiţia nu e doar oarbă, mai e şi proastă şi coruptă. Legi strâmbe aplicate şi mai strâmb, de oameni din vocabularul cărora lipsesc cuvinte de strictă necesitate ca profesionalism, competenţă şi corectitudine.
Din păcate, probleme nu sunt doar la nivelul celor implicaţi direct în înfăptuirea actului de justiţie. Peştele de la cap se strică. Legile ţării sunt modificate în funcţie de interesele găştilor de oportunişti care-şi pasează între ele guvernarea doar pentru a menţine iluzia unei democraţii ce nu se va maturiza niciodată. Suntem încă în faza „democraţiei autentice” cu consecinţele de rigoare.
Astfel, Codul Penal a fost modificat recent aşa de dibaci încât dosarele penale deschise pentru zădărnicirea combaterii bolilor au toate şansele să fie clasate. Practic vorbind, dosarele au fost deschise degeaba şi toată situaţia va fi tratată cu „bine că n-a fost mai rău” şi „doar n-a făcut moarte de om”, deşi în momentul de faţă realitatea desenează un grafic îngrijorător şi morţii se numără cu sutele. E trist că multe dintre vieţile răpite de coronavirus puteau fi salvate dacă o serie de persoane respectau regulile legate de prevenirea bolilor. E strigător la cer că mulţi pacienţi şi-au pierdut viaţa din cauza deficienţelor din sistemul sanitar. Şi nu cred că există un cuvânt capabil să conţină în el atâta vehemenţă şi indignare pentru faptul că aceste morţi nu vor fi răzbunate nici măcar simbolic. Are grijă partidul de asta.
Dacă până nu demult infracţiunea de zădărnicire a combaterii bolilor era clar definită şi nu se puteau face prea multe interpretări pe marginea ei, după declararea stării de urgenţă legea a fost modificată astfel încât infracţiunea a devenit una de rezultat şi nu una de pericol. Ce înseamnă asta? Înseamnă, nici mai mult, nici mai puţin, că analiza dosarului se va face prin prisma urmărilor efective ale zădărnicirii bolilor. Dacă poţi demonstra că nu ai îmbolnăvit pe nimeni, înseamnă că, de fapt, nu ai făcut nimic, chiar dacă ai încălcat toate regulile. Dacă fapta nu există, atunci nu vor exista şi consecinţe juridice.
Nu mai este suficient ca anchetatorii să demonstreze că cineva a încălcat normele privind zădărnicirea combaterii bolilor. Acum trebuie să demonstreze că învinuitul chiar a îmbolnăvit pe cineva. La fel de uşor se poate însă demonstra că, de fapt, boala a fost luată din altă parte. Şi tot aşa. Cărările justiţiei nu mai sunt doar încurcate, ci au devenit şi foarte alunecoase.
Justiţia românească nu funcţionează pe precedente, cum e cazul altor state (SUA, de pildă). Încă nu funcţionează astfel, dar nu se ştie ce ne rezervă viitorul. Calea a fost deschisă. Nu mai vorbim de infracţiuni de pericol, ci de infracţiuni de rezultat şi nici măcar nu există intenţia şi determinarea de a face lumină în cazul acestora. Procurorii consideră că demersul lor e inutil şi dosarele trebuie clasate înainte de a se face o cercetare adevărată.
Să ne gândim că o mulţime de beţivi sunt opriţi zilnic în trafic şi lăsaţi fără carnete. Asta deşi încă n-au apucat să facă o nenorocire, deşi potenţial există. În cazul lor se merge pe varianta pericolului reprezentat şi nu a rezultatului acţiunii directe. Sunt sancţionaţi pentru că s-au urcat mangă la volan şi datorită stării euforice puteau să producă un accident. Puteau, dar nu au produs. Cu ceva ani în urmă a devenit viral cazul unui individ beat pulbere care a avut ghinionul să fie tamponat de un şofer care nu consumase nimic. Culmea, beţivul e cel care a respectat regulile de circulaţie; abstinentul a comis-o, şi încă urât de tot. În faţa camerelor televiziunilor, individul rupt de beat susţinea că el e nevinovat deoarece a respectat legea. De ce să fie sancţionat cât timp a respectat regulile de circulaţie?
Cât mai e până acolo ca un deştept din Parlament să iniţieze o lege prin care trascăul la volan să fie tratat ca infracţiune de rezultat? Există precedente la acest capitol. Aproape în fiecare an se găseşte câte un deştept care să susţină că românilor ar trebui să li se ofere posibilitatea de a circula cu ceva alcoolemie la purtător, aşa cum e în ţările civilizate. Aşa o fi, dar noi nu suntem ţară civilizată; mai avem drum lung până acolo; un drum pe care trebuie să-l parcurgem cu capul limpede.
Deocamdată astfel de iniţiative au fost respinse, dar asta n-o să se întâmple la nesfârşit. E de ajuns ca un greu de partid să o comită şi legea se va adapta în funcţie de interese. Trăim în ţara în care treceri de pietoni au fost mutate la distanţe de sute de metri pentru a muşamaliza un accident rutier. Sancţiunile pentru combaterea zădărnicirii bolilor au fost aruncate în desuet chiar în plină pandemie. Nu vorbim de coincidenţă sau inconştienţă, ci de interes. Dacă privim la judeţul învecinat, ne dăm seama de ce legea a fost modificată în direcţia lejeră tocmai când era necesară înăsprirea pedepselor. Cine-i la butoane, are grijă de cei din teritoriu. Şi social democraţii au faliţii lor; un blat politic din care doar românii au de pierdut. Dar noi deja ne-am obişnuit cu asta; există prea multe precedente.
