Ei, bine, aici trebuia să încep să deșir noianul de observații, argumente, idei, inspirate de această nedorită stare de pandemie despre care am adunat un stup din toate acestea. Dar a trebuit să mă opresc iar și să le amân pentru altădată, căci o veste cruntă și apropiată, nebănuit de apropiată, mă întrerupe cu brutalitate, ca și cum m-ar fi lovit ceva în cap! Aflu cu stupoare că cineva din proximitatea noastră, cineva foarte cunoscut și poziționat în arealul nostru existențial comun a …căzut la datorie!
Este medicul primar Mariana Andrioaie pe care o cunosc de decenii, de când resimt acest oraș ca fiind „acasa” mea, cu bune cu rele. Nici nu-mi mai aduc aminte de câte ori am ajuns eu sau alți apropiați la ea, la consultații, întotdeauna impecabil rezolvate!
A fost colegă cu cutare persoană apropiată, a fost nașă sau fină sau rudă cu cineva știut, a fost (ce chestie dificilă, să mă tot străduiesc să scriu asta la trecut!) consilier județean, dintre cei aflați acolo cu treabă, nu de complezență (ca să mă exprim decent!) și nu mă interesează la ce partid, căci pentru mine nu partidul contează în apreciere, ci OMUL în cauză, valoarea, caracterul lui, corectitudinea, vrednicia, faptele și calitatea lui,…dar despre asta mai vorbim noi altădată, căci acum altul este subiectul!!!
În primul rând, doamna doctor Mariana Andrioaie a fost un medic de calitate, cu pregătire temeinică, îndârjit și îndelungat dobândită! Știm noi oare cu toții cât și cum se dobândește formarea unui medic adevărat? Unul dintre cei de odinioară care mergeau cu tășcuța pe coclauri și consultau bolnavi de toate felurile și pentru toate știau cum să-i lecuiască și încă nu împărțeau corpul omului pe „regiuni” (pe semne așa cum apărea în desenul vreunui animal pe peretele măcelăriilor de odinioară în care se desena și scria unde este jambonul și unde mușchiulețul!).
Câți ani de muncă, studiu, trudă, absență de la distracțiile tinereții sau din familie ș.a. încap în formarea unui medic adevărat, în care abia după ce știe tot acest bagaj de cunoștințe despre omul întreg, abia atunci începe specializarea pe domenii și abia atunci devine el un om de tezaur național precum sunt atâția azi pe tot mapamondul desenat pe globul pământesc, dăruiți de bogata noastră țară pe gratis după ce a investit sume enorme în pregătirea lor în timp ce alte țări cer asemenea sume pentru o astfel de pregătire. Dar iar mă fură ideea înspre alte direcții! Probabil din cauza supărării cauzate de vestea cea rea. Ea ar fi putut rămâne acasă, ascunsă în ”bârlog”, fiind deja la pensie. Dar desigur că omul de înaltă conștiință care a fost, n-a putut sta deoparte de încercații ei confrați de muncă și s-a dus la spital să-i ajute. Și nu numai atât, dar ea a fost aceea care a intuit prima că biata fată de 27 de ani care a adus virusul în acest spital trebuie testată în acest sens.
Iar apoi, nu peste multă vreme, având și acele „comorbidități” (ah, cum sună oribila vocabulă!) inerente vârstei de fapt, s-a îmbolnăvit. Aici e un semn de exclamare și de mirare privitor la faptul că exact spitalul central al întregului județ a fost desemnat a fi destinat și închinat acestei blestemate pandemii, ceilalți bolnavi fiind obligați a rămâne sănătoși pe cont propriu! Și încă ceva: acum vedem la TV cum sunt echipați – precum cosmonauții – medicii din alte spitale Covid, dar nu mi se pare că la Botoșani a ajuns la timp această uniformă de luptă care ar fi trebuit să apere prețiosul corp medical.
Asta ar fi fost posibil dacă reacția de apărare ar fi fost promptă încă de la aflarea amenințării și dacă nu ar fi prevalat alte priorități și importante preocupări electorale la înaltele nivele! Cum-necum conștiinciozitatea și simțul datoriei care i-au fost normă de viață doamnei doctor Andrioaie au răpus-o, ea devenind primul medic din județ căzut la datorie în lupta cu nevăzutul și cumplitul inamic.
Nu că ar fi fost doar ea, sau doar doctorii, importanți în această luptă în care, e drept că sunt atâția alții expuși, dar ea merită din plin să devină un simbol al jertfei, datoriei, conștiinciozității și curajului și, așa precum în cazul acelor militari căzuți pe fronturile de luptă la datorie, (precum vedem, mai ales, la americani! – că tot ne sunt ei azi colegi de muncă și luptă! – dar nu numai) și auzim cum se intonează imnul și uneori li se înmânează post mortem decorații, propun aici ca Doamnei Medic Primar Mariana Andrioaie, prim căzut în lupta cu perversul inamic, să i se confere post-mortem titlul de cetățean de onoare al municipiului Botoșani.
