„În România, școala e gratuită. Plătește statul, plătesc părinții, dar copiii nu plătesc nimic” – iulie 2017, Liviu Pop, ministru al Educației, guvern PSD.
„Părintele (…) are obligația de a lua toate măsurile necesare pentru a asigura accesul și participarea preșcolarului sau elevului la activitățile de învățare online organizate de unitatea de învățământ” – aprilie 2020, Monica Anisie, ministru al Educației, guvern PNL (ordin de ministru).
Nu știu dacă e vreun virus pe scaunul de ministru al învățământului și se molipsesc toți sau sunt numiți miniștri când sunt gata molipsiți. Din păcate, Monica Anisie este încă o dezamăgire. Inițial părea o alegere bună, profesor de liceu, care știa situația de la firul ierbii, problemele reale din domeniu.
A început să mi se zbată pleoapa stângă când am auzit-o că face dezbatere publică să hotărască părinții ce materii trebuie scoase din programa școlară. Iar când a început să facă controale în sălile de clasă cu televiziunea după ea, deja lucrurile erau clare.
Dar spectacolul de săptămâna trecută de la televizor a fost cireașa de pe tort. Doamna ministru a vorbit cel puțin o jumătate de oră și a comunicat informații esențiale, cum ar fi „examenul de admitere la facultate va fi după examenul de la bacalaureat” sau că „vom încheia anul școlar, într-un fel sau altul”, fără să spună nimic concret, povestind despre emoții și sănătatea copiilor. Iar la final a spus că anul școlar va reîncepe când spune Raed Arafat.
Recunosc, m-am distrat copios. Și am continuat să râd și a doua zi, după ce am citit ordinul ăla de ministru din care am citat la început. E plin de chestii obligatorii, care nu se pot face, iar cei mai obligați sunt părinții, care trebuie să facă rost de laptopuri și tablete la copii, pentru cursuri online.
Nu mai comentăm câte legi încalcă ordinul și prin câte locuri e neconstituțional. Interesant este modul de lucru. Abia după apariția ordinului cu pricina au venit la inspectoratele școlare precizările. Să vadă inspectorii câți elevi nu au posibilitatea de a face orele online (în Botoșani se știe de 11.000, dar se pare că sunt mai mulți). Să mai descopere și câți profesori au laptopuri și tablete destule prin casă pentru a face orele alea, că au și ei copiii lor. Să descopere câți știu cum se fac ore online. Și tot așa. Mi-a amintit stilul ăsta de lucru de zilele glorioase ale neuitatei Viorica Dăncilă.
Dincolo de toate astea, ce văd eu, ca observator extern, e că ministrul învățământului se dă peste cap să nu cumva să strice vacanța de vară a profesorilor, să nu se supere sindicatele din învățământ și să avem iar greve cu dansul pinguinului în față la prefectură. De aia au și rămas profesorii cu salariile întregi în perioada asta.
Sunt de acord, există profesori care au muncit online, mă înclin în fața lor. Dar marea majoritate nu au făcut nimic ca să merite leafa întreagă și nu șomaj tehnic. Nu că nu ar fi vrut, ci din motivele pe care le-am menționat anterior. Nu e vina lor, veți spune. De acord, dar nici cei din sectorul privat trimiși acasă în șomaj tehnic nu au vreo vină.
Cât despre reacția sindicatelor din învățământ, nu voi înceta să dau exemplul ministrului Funeriu. A constatat că sindicatele din învățământ primeau anual 20 de milioane de euro reținute din salariile profesorilor, sub formă de cotizații (ce la tablete s-ar cumpăra de banii ăștia, nu?). Și a decis că banii nu se vor mai reține automat, ci profesorii vor plăti personal cotizația, dacă vor. Așa au rămas sindicatele cu 7% din membri.
De aia sindicaliștii l-au zugrăvit ca pe un diavol de om. Bine, după ce a pus camere de luat vederi la examenele de bac, a devenit diavol și pentru jumătate din părinți.
Dar a venit guvernul Ponta și a reparat imediat eroarea lui Funeriu și viața a redevenit frumoasă. Așa cum e și acum, pe vremea ministrului Anisie. Care încearcă din răsputeri să nu schimbe nimic. Și elevii? Elevii să fie sănătoși, că restul sunt detalii. Dacă îi mai obligă doamna pe părinți să le ia laptop, ca să poată juca niște jocuri serioase, deja candidează la titlul de cel mai popular ministru.
