Gata, mai avem trei săptămâni și scăpăm! Ne-a spus-o președintele ieri, plus ceva detalii: din 15 mai toată lumea va fi obligată să poarte măști de protecție în spațiile publice închise și în transportul în comun; se renunță la restrângerile care privesc persoane, adică vom putea să ne deplasăm în spații publice fără să declarăm în prealabil unde și de ce mergem; dar rămân în vigoare interdicțiile pentru adunări publice; vom avea un plan de relaxare în pași; în paralel, se lucrează la un plan care va stabili cum se va reveni în activitatea economică, în special în zonele puternic restricționate. Ei, aici intrăm pe teren minat. Care-i planul acela? Și ce prevederi va avea? Fiindcă ele ne vor afecta decisiv pe toți, pe termen scurt dar mai ales pe termen lung.
Dacă va fi pornit și apoi va funcționa la fel ca mult trâmbițatul program pentru ajutorarea IMM-urilor afectate, practic închise, de pandemie atunci mai bine lipsă. Amatorism – nu pot să spun minciună, că încă nu sunt dovezi – cârpeală și forme fără fond. A trecut deja o săptămână de la lansarea platformei IMM Invest și nici vorbă să funcționeze. Instituțiile dau vina una pe alta, iar patronii celor câteva sute de mii de angajați afectați trebuie să se descurce singuri. Fondul Național de garantare a creditelor pentru întreprinderile mici și mijlocii ar fi trebuit să îi aleagă pe cei eligibili (altă discuție și aici, cine sunt cei eligibili – pilele de partid?) pentru obținerea unui împrumut cu dobândă zero, garantat de stat. S-au anunțat și sume: peste 15 miliarde lei. Rezultatul este deocamdată zero.
Cel mai uimitor aspect al acestei pandemii este cât de ușor au putut fi închise granițele. Turismul este mort, comerțul este la pământ, iar bursa pierde sume amețitoare. Globalizarea însăși este blocată. Majoritatea puterilor industriale caută febril posibilități de relocare a industriilor din Asia și, în special, menținerea pe propriile teritorii a ramurilor importante în vremuri de criză. De la producția de medicamente și materiale sanitare până la producțiile agricole, fiecare țară a învățat din această criză că este bine să mențină în interiorul granițelor producția bunurilor indispensabile traiului de zi cu zi al populației. Chiar și noi? Nu, noi nu.
Trăim un moment istoric, care ar fi trebuit să oblige guvernanții relanseze toate programele și schemele financiare de stimulare a producției interne de legume, fructe, carne, lactate și celelalte produse în care avem tradiții străvechi. Vecinii noștri o fac deja și lansează programe pe care noi nu le avem, nici măcar schițate. Iar o să aruncăm merele la porci și o să importăm altele, mai arătoase, din Polonia? Iar o să aducem fasole de prin America Latină, roșii din Spania și Italia, vinete și struguri din Grecia? Mă tem că da. Și mă mai tem că dacă pierdem și acest tren, altul nu mai vine. Fiecare țară își construiește strategii, pe holurile palatelor din marile capitale ale lumii se negociază dur, iar noi abia ne propunem să începem?
Așa cum era de așteptat, pandemia aceasta este instrumentată și politic. Liderii lumii, cei care joacă la masa cu participare din ce în ce mai restrânsă a deciziilor globale, se bat pentru a-şi impune soluţia privind modul în care se vor pune fundaţiile viitoarei organizări în relaţiile internaţionale. Asta este miza. Nu e nimic mai important de rezolvat şi nimic mai urgent. Şi asta se petrece acum. Politicienii noştri nu suflă un cuvânt despre reuniunile unde se joacă soarta lumii, chiar dacă, în virtutea obişnuinţei, suntem şi noi pe acolo la cafea, în sala mare, alături de celelalte delegaţii. Mi-e și silă să mă mai gândesc că lipsa aceasta de comunicare, nivelul neașteptat de mare de indecizie pe care îl vădesc, le va aduce o binemeritată pedeapsă electorală. Fiindcă aproape că nici nu mai contează. Niciuna dintre formațiuni nu a probat pricepere, putere de analiză și sinteză, anticiparea evenimentelor și consecințelor acestora asupra noastră.
Liberalii și-au dat cu stângul în dreptul la aproape fiecare măsură pe care au anunțat-o – și aici nu cad în capcana posturilor tv avide de senzațional și vânătoare de declarații prostești. Mă refer strict la fapte, la măsuri concrete în folosul cetățenilor. Cele care au avut un real succes și care le sunt acum prilej de mândrie, sunt simple copii ale măsurilor luate de Germania și Israel. Bravo lor, bine că măcar atât au putut face. În rest, se ascund în siajul navei prezidențiale. Norocul nostru este și că, aflat la ultimul mandat, Iohannis nu mai trebuie să dea socoteală și își permite să fie autoritar. Despre ceilalți, aproape că nu ar trebui să amintesc. Deși dețin majorități confortabile în ambele camere ale Parlamentului, socialiștii spun niște prostii de te doare capul. Iar avem noroc, fiindcă nu îndrăznesc să le pună și practică.
Este momentul zero acum. Vin banii de la Uniunea Europeană, avem monedă proprie și avem voie de la stăpânire, adică tot UE, să încălcăm regulile de bune practici financiare. Dacă nici acum nu o să reușim să ne lansăm serios pe orbita economiei europen,e înseamnă că nu o să o mai facem în veci și că nici nu merităm.
