După încarcerarea marelui lider, pesediștii au anunțat o schimbare. Am scris atunci că schimbarea va fi doar așteptarea unui moment tip Colectiv în timpul guvernării liberale. Au primit mai mult decât se așteptau, câtamai pandemia. Dar tot nu au ieșit din ridicolul mișcărilor de tip Dragnea, pedalează exact pe aceleași teme, cu speranța că românii au uitat.
Singura excepție e tema supermarketurilor, acestea nu mai sunt diavolul capitalist care fură românul onest. Ar fi zis și asta, dar nu se mai poate, că ne-au scos din foame.
În rest, nu s-a schimbat mare lucru. Țipă, somează guvernul liberal să facă diverse și pregătesc sau aprobă legi populiste. E păcat din două motive. În primul rând pentru că acum nu e campanie electorală, e pandemie. Iar tehnicile PSD gen tare în clanță și cu tupeu chiar nu își mai au locul. În al doilea rând e păcat că, în toată gălăgia asta, se pierd și cele câteva inițiative bune pe care le au.
O să trecem repede peste revendicările gen dotarea spitalelor sau testarea populației (deși ei știu foarte bine în ce hal au lăsat sistemul sanitar), opritul jafului din păduri (deși pesediștii au procedat trei ani exact cum face acum guvernul PNL), cerințele imperioase pentru investiții strategice (chiar dacă astea au fost, practic, zero, pe vremea guvernelor Dragnea), ori somarea guvernului să atragă urgent fonduri europene (cele pe care PSD le-a refuzat, efectiv, aici putem să și râdem).
Nu mă voi opri în detaliu asupra acestora, pentru că pesediștii știu foarte clar despre ce e vorba, dar dacă e ordin se execută cu plăcere, că așa e la partid, primesc textul de la București și angajații care se ocupă de comunicare îl iau repede și îl rostogolesc pe internet, pe conturile șefilor locali de partid.
Cu totul altceva sunt cererile de repornire a economiei. Acum ceva vreme, Ciolacu, Ponta și Tăriceanu cereau declararea imediată a stării de urgență. Acum, când Iohannis prelungește starea de urgență cu încă o lună, același trio cere, la fel de imperios, repornirea imediată a economiei.
Motivațiile sunt tot politice, normal. Dar dincolo de bâlbele liberalilor și raportările aiurea, ce ne interesează în fond este numărul victimelor și numărul persoanelor internate la terapie intensivă. Și numărul nu este așa mare. Nu știu dacă nu am atins încă vârful epidemiei sau am avut noroc și am luat la timp măsurile de distanțare socială. Nu ne rămâne decât să sperăm că e a doua variantă.
Însă e clar că liberalii vor avea de gestionat o criză economică majoră și vor deconta toate oalele sparte la alegeri. De ce să mai ceri din opoziție și repornirea imediată a economiei, fără un plan clar, cu riscul de a avea un val uriaș de îmbolnăviri?
Răspunsul e simplu, pe lângă cel evident că vina eșecului va fi aruncată pe liberali. Banii. Recunosc, nu m-am gândit la asta, alții mi-au reamintit de ce se face politică în România. La declararea stării de urgență, miza au fost achizițiile directe. Toți ordonatorii de credite, de la ministere la primării, s-au spart în figuri, achiziționând te miri ce pe prețuri duble sau triple.
Repornirea economiei are aceeași miză. Nu se va putea face nimic fără investiții majore făcute de stat. Autostrăzi, spitale regionale etc. Iar pesediștii vor și ei o felie de plăcintă. Pe care nu o vor mai putea lua după niște alegeri în care se schimbă raportul de forțe în politică.
Despre bani e vorba, nu de sănătatea românilor sau prosperitate economică. Și nu mă refer doar la pesediști aici, ei încearcă să tragă o bucată de turtă pe spuza lor, atât.
Iar neglijența guvernului Orban mi se pare de neiertat. În primul rând schema asta de ajutorare a firmelor sau a persoanelor, făcută din sărăcie, e doar o glumă proastă. În timp ce ai o armată de bugetari plătiți împărătește, plus pensii speciale, plus achiziții făcute complet aiurea. Toate astea nu au făcut decât să dea apă la moară PSD, care chiar are dreptate în ce spune de data asta. Nici nu e greu, pensiile speciale și salariile de la stat ei le-au stabilit.
Apoi, primii care trebuiau să vorbească despre repornirea economiei erau chiar membrii cabinetului Orban. Toți vecinii noștri din estul Europei au făcut celule de criză care gândesc soluții de redresare economică. Profită de ridicarea opreliștilor financiare ale Uniunii Europene, de ajutoarele consistente puse la dispoziție de Uniune. Și de faptul că, paradoxal, țările din vestul Europei – cu excepția Germaniei – par a fi mult mai lovite, cel puțin deocamdată, decât estul Europei.
Traian Băsescu, animal politic cu experiență, s-a prins imediat și a prezentat urgent un plan cu măsuri punctuale, nu chestii generale, care trebuie aplicate pentru a reporni economia. Dacă nu am ști rezultatele după zece ani de guvernare Băsescu, mai că ar fi un plan bun.
Dar președintele PMP are dreptate, trebuie un plan inteligent, cu măsuri concrete și termene de aplicare. Cumva, însă, mă îndoiesc că vom vedea așa ceva prea curând.
Și nu ne rămâne decât să ne mirăm de norocul fantastic pe care îl au pesediștii cu acest PNL. Erau pe cale de dispariție, iar liberalii, dintr-un calcul meschin, le-au întins o mână. Și pesediștii au apucat-o. Bine de tot, ca la judo.
