Nici bine nu au fost eliminate pensiile speciale că magistraţii şi-au dat seama în ce fel de ţară trăiesc. Peste noapte au realizat că Justiţia este un soi de Cenuşărească, tratată cu dispreţ de celelalte puteri ale statului sau ca pe o „putere de rangul doi care trebuie pusă la locul ei pentru a nu «deranja» celelalte puteri ale statului”, aşa cum a apreciat judecătoarea Corina Corbu. După părerea ei, pensiile magistraţilor nu sunt nici speciale şi nici nesimţite, ci garanţia independenţei, acel element fără de care nu şi-ar putea îndeplini funcţia socială.
Frumos spus, nimic de comentat. Mișcător pe alocuri. Din păcate, magistraţii nu se limitează doar la a-şi striga nemulţumirea, ci au şi trecut la acţiune. Legea care-i lasă fără pensii speciale a şi fost contestată la Curtea Constituţională. Acolo unde sforile le trage un anume Valer Dorneanu, beneficiar de pensie specială şi cumul de pensie cu salariu la stat. Acel Valer Dorneanu care a pus umărul la câteva decizii favorabile PSD – partid din partea căruia a fost deputat în două legislaturi. Cu alte cuvinte, treaba asta cu pensiile speciale e ca şi rezolvată.
Deputaţii îşi vor pune cenuşă în cap şi vor face rând la televiziuni pentru a convinge electoratul că ei au vrut să taie pensiile, dar nu i-a lăsat statul paralel. Şi, de vreme ce acum la guvernare sunt liberalii, iar la Curtea Constituţională sforile le trag cei de la PSD ajungem la „Încurcă-i drace!” şi circ politic cât încape. Asta pentru că în România sunt mulţi alegători care pricep mai greu cum se desfăşoară ostilităţile politice şi vinovaţi de serviciu vor fi scoşi liberalii. Pentru că, aparent, ei au pâinea şi cuţitul. Cam greu să le explici unor oameni permanent conectaţi la televiziunile de partid care este adevărul cu pensiile speciale.
România a ajuns unde a ajuns pentru că Justiţia nu a fost doar oarbă, a mai fost şi coruptă. Și încă este. Câte dosare au fost plimbate între instanţe până s-au prescris faptele şi autorii unor delapidări de miliarde din banii statului au scăpat nepedepsiţi? Criminalitatea a crescut la cote înfiorătoare sub îngăduitoarea îngrijire a magistraţilor. Până şi găinarii mărunţi se laudă de ani de zile că ştiu ei un judecător care le-a promis că-i scoate de la orice, numai de la moarte de om nu. E cam dificil de înţeles reţinerea asta cu „scosul” de la moarte de om pentru că majoritatea covârşitoare a celor care au avut parte de un sfârşit prematur sunt victimele unora care au spate în justiţie. Vorbim de judecători corupţi care nu doar că au tolerat comportamentul criminal, dar l-au şi încurajat, schimbând dreptatea pe un burduf de brânză sau pe reparaţii la maşină. Mărunţişuri, la drept vorbind. Magistraţii au salarii frumoase, care le permit să-şi cumpere din piaţă sau de la producător tot ceea ce le este necesar, dar se pare că e loc şi de mai mult.
La începutul anului trecut CEDO a scos la iveală douăsprezece dosare de abuz sexual împotriva minorilor în care decizia a fost favorabilă agresorilor. Unii judecători au apreciat că, dacă o fată nu ţipă imediat, nu reclamă părinţilor sau autorităţilor, înseamnă că fata respectivă şi-a dat consinţământul. Nu se ia în calcul faptul că victima a fost ameninţată sau şocată ori măcar vârsta fragedă. Dacă n-a spus nimic înseamnă că a vrut. Aceasta este justiţia din România. Oarbă, proastă şi, mai presus de toate, coruptă până în măduva oaselor. Prea multe sentinţe nedrepte, prea mulţi ticăloşi scoşi basma curată din tot felul de dosare, prea multe dosare nerezolvate. Să ne amintim de dosarul Revoluţiei. Justiţia română a făcut ce a făcut şi l-a clasat, a fost nevoie de intervenţia forurilor internaţionale, care au atras atenţia că nu există prescriere pentru crimă şi violenţe împotriva umanităţii.
Zilele trecute şoferul care a accidentat mortal o femeie jandarm la Suceava a fost trimis în judecată pentru omor şi tentativă de omor. Ce-i drept, accidentul s-a produs pe trecerea de pietoni, iar făptaşul a mers pe procedura simplificată de recunoaştere a vinei. Nu era băut şi nici drogat. Un inconştient care a avut un moment de teribilism pentru care trebuie să plătească, e drept. Însă legea din România are capacitatea de a adapta la situaţie, în funcţie de cine este făptaşul. Mario Iorgulescu, care a produs un accident rulând cu 250 km/h în timp ce era beat și drogat este judecat pentru ucidere din culpă. De vreme ce babacul lui este cine este nu trebuie să ne mire.
Pretudindeni se văd urmările corupției din Justiție, sunt prea multe și prea profunde pentru a fi ignorate. Iar de nemernicia zilei de azi sunt responsabili mulţi dintre judecătorii care numără zilele până la pensia specială. Care trebuie să fie mare, pentru că odată ce au plecat din funcţie nu prea mai pot scoate pe nimeni din orice, „numai de la moarte de om nu”. Mai rămâne traficul de influenţă, dar acela nu e aşa de bănos cum e corupţia directă. Şi să nu uităm că Mario Iorgulescu a comis, totuşi, moarte de om. Asta după ce relaţiile tatălui şi corupţia magistraţilor l-a tot scos din „orice”. Şi se pare că nici moartea de om nu mai reprezintă o barieră morală.
