Ministerul Sănătăţii a anunţat că în curând România va dispune de teste pentru identificarea coronavirusului care produce pneumonia ce a dus la moartea a mai multe persoane în China. Declaraţiile au apărut la scurt timp după ce OMS a avertizat că noua boală se poate răspândi la nivel mondial şi a îndemnat spitalele din întreaga lume să ia în calcul acest scenariu.
În mai toate filmele cu catastrofe provocate de natură sau de inconştienţa umană, cea mai mare grijă a autorităţilor este ca populaţia să afle cât mai puţine despre catastrofa care planează primejdios de aproape. Cică să nu se producă panică inutilă. Mai ales că totul se termină cu bine. Însă realitatea nu numai că bate filmul, dar scenariştii de ocazie nu au nicio idee despre cum anume se va termina nenorocirea. Singura speranţă e ca, dacă e să se întâmple, să nu se întâmple în timpul mandatului lor, aşa cum a ţinut să precizeze Radu Stroe, ministru de Interne la vremea când s-a produs tragedia aviatică din Munţii Apuseni. În caz că nu mai ţineţi minte, Radu Stroe a fost ministru din partea liberalilor.
Şi aceasta este marea speranţă a ministrului Sănătăţii şi a restul colegilor de la guvernare. Dacă e să se întâmple ceva rău, să se întâmple mai încolo; până atunci se fac toate eforturile pentru a păstra aparenţa implicării şi profesionalismului. Şi, dacă e să se întâmple mai repede, de vină o să fie cei de la PSD şi greaua moştenire, o moştenire la acumularea căreia liberalii au contribuit din plin. Să nu ignorăm faptul că au făcut parte din alianţa imposibilă USL şi au votat cu ambele mâini multe dintre legile de existenţa cărora se plâng astăzi. Şi nu trebuie ignorat nici că nucleul dur al PNL-ului actual e format din democraţii lui Băsescu, care nici ei nu au stat cu mâinile în sân când a fost vorba de folosit guvernarea pentru satisfacerea propriilor interese. A da vina pe social-democraţi sună mai degrabă a scuză decât a acuză.
Revenind la asigurările primite de la ministrul Sănătăţii, acestea trebuie analizate în contextul în care la capitolul vaccinare antigripală stăm mai prost decât se poate imagina. Din necesarul de peste două milioane de doze accesibile celor interesaţi sunt mai puţin de o sută de mii. Cică ar exista vreun milion şi jumătate de doze. Unde anume? Pe hârtie sau doar la nivel declarativ. Dar o să cumpărăm de la ţările care au stocuri mai mari decât necesarul.
Nici bine nu s-a potolit scandalul elevilor intoxicaţi cu substanţe pentru dezinfecţie la liceul german din Arad şi televiziunile prezintă cazuri similare prin capitală. Substanţe interzise folosite la dezinfecţia sălilor de curs cu urmările de rigoare. Genul de ştiri capabile să inducă regrete pentru vremurile când dezinfecţia se făcea după metoda Condrea. Se pare că cei de la Ministerul Sănătăţii au forţat un pic lucrurile şi au cerut ca dezinfecţia să fie pe bune, pentru că uite ce pandemie ne paşte şi chiar vrem să vedem acţiune, nu doar comisioane. Şi ceea ce era de aşteptat s-a întâmplat.
Firmele care au câştigat contractele pe bani publici sunt, de fapt, nişte întreprinderi cu sediul într-o scară de bloc, în boxa în care femeia de serviciu depozitează măturile şi găleata cu mop. Niciun fel de experienţă în domeniu, nici măcar cunoştinţe teoretice. Nici nu era nevoie în condiţiile în care, până nu demult, totul se reducea doar la abilităţile de manipulare a vermorelului. Ştii să pui apă şi să dai la pompă? Eşti deja supracalificat. Iar în momentul în care chiar trebuie să faci ceva, o faci prost pentru că efectiv nu ştii despre ce e vorba.
Nici cei de prin ministere nu ştiu despre ce e vorba. După ce cazul de la Arad a explodat în presă, pentru remedierea situaţiei cei de la Inspectorat au trimis treisprezece femei de serviciu. Să dea şi ele cu cârpa pe acolo, să nu se spună că nu s-au luat măsuri. Şi măsurile au fost aşa de eficiente că, în momentul în care s-a revenit la cursuri, au şi început ştirile despre elevi intoxicaţi.
Amatorism? Puţin spus. Tâmpenie totală. Vorbim de substanţe toxice, de manipularea şi eliminarea cărora trebuie să se ocupe personal calificat. Ori, într-o situaţie de criză, cei de la Inspectorat au apelat la un comando de femei de serviciu, lipsite de orice costumaţie de protecţie. Să dea cu cârpa, să dea cu mopul. Se rezolvă.
Gafa celor de la Inspectoratul Şcolar Arad trebuia sancţionată prompt de Ministerul Sănătăţii, însă aşa ceva nu s-a întâmplat. Cârdăşie politică, nu e nevoie de explicaţii suplimentare, poate doar ceva legat de nepăsarea cu care suntem trataţi ca cetăţeni. Nu avem vaccinuri antigripale, nu există medicamente, nu ştim cum anume se procedează în cazul substanţelor toxice. Nu ştim o mulţime de lucruri – parvenirea politică şi profesională a făcut ca cei care să ştie câte ceva să ajungă în posturi de execuţie, situate cât mai jos la nivel ierarhic, sau au plecat peste hotare. Am rămas doar cu pricepuţii de partid care ne asigură că totul este sub control. De vreo treizeci de ani ni se spune asta. În ultimul discurs oficial Ceauşescu ne cerea să stăm la locurile noastre. Iliescu a cerut şi el linişte şi cei care au fost neascultători au încasat-o de la mineri. Dormi liniştit, FNI veghează pentru tine.
Autorităţile dau asigurări că totul va fi bine, în condiţiile în care e cât se poate de evident că până şi situaţiile mărunte nu sunt gestionate cu competenţă. E cazul să ne îngrijorăm pentru că, dacă e să se întâmple ceva, ajutorul n-o să vină de la autorităţi.
