Liberalii ţin morţiş să demonstreze că, atunci când vine vorba de guvernare, cel mai bine se pricep dacă sunt în opoziţie. Odată ajunşi la butoane s-au străduit să continue taman parcursul pe care l-au tot reproşat adversarilor. Cu alte cuvinte pesediştii nu sunt buni pentru că sunt alţii, iar cetăţeanul de rând se simte din ce în ce mai îndreptăţit la lehamitea care-l cuprinde atunci când vine vorba de politică. Toţi sunt o apă şi-un pământ, la ce să te aştepţi?
Deşi Cumpănaşu a fost demascat ca impostor şi infractor de multă vreme, se pare că asta nu-i deranjează pe liberali, ba dimpotrivă. Ministrul de Interne, Marcel Vela, a ţinut neapărat să calce pe urmele predecesorilor şi la sfârşitul săptămânii trecute a avut o întrevedere cu Cumpănaşu, chiar dacă acesta este cercetat în niscaiva dosare pentru fraudă şi nu a fost în stare să prezinte o diplomă de licenţă atunci când i s-a solicitat. A făcut facultate; nu e de ajuns? Mai trebuie să dea şi alte explicaţii?
Dacă Alexandru Cumpănaşu nu s-ar fi implicat în campania electorală, prestând un circ de proastă calitate, foarte probabil că prea puţini ar fi fost la curent cu impostura acestuia. Toţi ar fi ştiut că e preşedintele Coaliţiei Naţionale pentru Modernizarea României şi broşuricile cu România la Centenar ar fi rămas una dintre afacerile necunoscute prin care cei ajunşi la putere fac plinul profitorilor de partid. Cetăţeanul plătitor de impozite nu ar fi ştiut că individul nu numai că nu are facultate, dar e şi un nesimţit de mare clasă. Cumpănaşu a avut tot timpul din lume să apeleze la serviciile unei fabrici profilate pe tapet cu pretenţii intelectuale şi să-şi cumpere nu doar o diplomă de licenţă, ci o duzină sau chiar mai multe. Manevra nu l-ar fi făcut mai deştept, dar era suficientă pentru a închide gura celor care îl contestă. Da, domnule, am diplomă de licenţă; ce dacă e de la privat? Credeţi că la stat era mai ieftin? Însă Cumpănaşu nu a făcut nici măcar acest efort care să-i asigure o oarecare spoială intelectuală.
Zgârcenie? Prostie? Comoditate? Complex de superioritate? Nu contează motivul; important e că demascarea imposturii individului a fost nu doar facilă, ci şi fără drept de apel. Nu există diplomă sau studii de contestat, există doar impostură, nimic de interpretat.
Luna trecută Cumpănaşu a fost pus sub acuzare de către DNA Constanţa. Puţină fraudă, nimic care să ne mire. Asta nu l-a împiedicat pe ministrul de Interne, Marcel Vela, să-l primească în audienţă şi să se laude cu asta. Cică a fost o discuţie pozitivă în cadrul căreia Cumpănaşu a venit cu „o idee care (sic) am îmbrăţişat-o”. E vorba de un telefon verde la care elevii să poată raporta anonim problemele de la şcoală.
Noroc cu Cumpănaşu. Dacă nu era el să pună o vorbă pe la ministru, treaba asta cu telefonul verde ameninţa să rămână ca şi până acum, adică doar o idee strălucită pe care nimeni n-a considerat că e necesar să o pună în practică. De ceva ani se vorbeşte de telefoane verzi; unele Inspectorate Şcolare chiar au în dotare aşa ceva, însă ideea e cu adevărat valoroasă atunci când vine de la Cumpănaşu, această somitate care a inventat roata de rezervă, apa la duş şi nisipul din Sahara.
Practic, ideea a existat, doar voinţa de a o transforma în realitate nu a semnat condica de prezenţă. Cumpănaşu nu a venit cu nimic nou, dar asta nu trebuie să ne mire, pentru că vorbim de acel personaj care a comis trei broşuri ce însumează vreo cincizeci de pagini prin metoda doctorală Copy-Paste. Acele broşuri care i-au băgat în cont milionul de lei. La câtă materie cenuşie a consumat pentru a le comite şi un milion de lei vechi e o răsplată mult prea generoasă, dar cât timp vorbim de o valoare de talia lui Cumpănaşu, e firesc ca bugetul să fie atât de darnic. Nu de alta, dar dacă nu e plătit corespunzător, e posibil ca individul să nu mai gândească la nivel atât de înalt, iar asta ar fi o adevărată tragedie pentru societatea românească.
Mai trebuie remarcat şi faptul că, deşi cetăţeanul onest a dezvoltat un soi de repulsie când vine vorba de Cumpănaşu, acesta a devenit vedetă la televiziunile de partid aflate în subordinea liberalilor. I se iau interviuri, i se cere părerea, are parte de o expunere publică la care nu visează niciun intelectual adevărat. Monstrul creşte şi chiar îi place asta; nu mai e mult până se va relua tradiţia live-urilor pe reţelele de socializare. Prea multă atenţie pentru cineva care nu merită.
Chiar dacă nu o recunosc, Cumpănaşu a devenit parte din strategia cu care liberalii speră să câştige alegerile. Deşi a fost demascat ca impostor, Cumpănaşu a reuşit să adune mai bine de un procent din voturile de la prezidenţiale, iar liberalii se concentrează pe acestea, ignorând pe toţi cei care nu l-au votat. O strategie perdantă din start, pentru că românii au dovedit că sunt capabili să voteze şi cu mintea, nu doar cu inima sau alte organe, doar că liberalii speră că vechile metode să ofere vechile rezultate. Şi, dintre toate nevoile lor, şi-au dat seama că cel mai mult au nevoie de Cumpănaşu. Iar acesta a răspuns prezent.
E drept că Ludovic Orban încearcă să găsească ceva scuze pentru incident, dând vina pe întâmplare. S-au întâlnit pe hol, nu într-un cadru oficial… Dar nevoia de Cumpănaşu există în continuare.
