În scurta democraţie postrevoluţionară nu ne-a fost dat să vedem cum un partid se erodează atât de rapid ca PNL. În nici trei luni de la preluarea guvernării a pierdut cam tot capitalul politic pe care l-a câştigat odată cu alegerile prezidenţiale. Nici măcar PNŢCD şi Convenţia Democratică ce au guvernat în tulburii ani ’96 nu au reuşit această „performanţă”.
Incompetenţa, promovarea unor nonvalori, menţinerea aceloraşi obiceiuri de pe timpul guvernării PSD, lipsa minimă de viziune şi interesele de grup sunt doar câteva dintre cauzele pierderii în turaţie a liberalilor. Oamenii s-au lămurit repede cum stă cu noua guvernare, iar deziluzia este mare. Cu toate acestea, PSD nu reuşeşte să se reinventeze, să capitalizeze toate erorile uriaşe pe care liberalii în frunte cu Orban nu contenesc să le facă. Cele care capitalizează sunt partidele mici, dar nici ele prea mult, pentru că majoritatea celor dezamăgiţi vor uita din nou drumul spre secţiile de vot.
Mai cred în liberali doar optimiştii incurabili şi cei care se amăgesc cu discursul prin care aceştia încearcă să-şi ascundă incompetenţa sub masca responsabilităţii politice.
Interesant este că la prăbuşirea PNL contribuie chiar preşedintele Klaus Iohannis, care i-a dat un bobârnac lui Orban promulgând legea dublării alocaţiilor. Iohannis pare că a jucat doar în interesul lui, nu şi al partidului care l-a împins la preşedinţie în cele două mandate. Are propria agendă.
Strategii partidelor au simţit toate aceste lucruri şi de aici a început şahul acesta politic. Alegerea primarilor în două tururi nu convine nici PNL şi nici PSD, în timp ce liberalii îşi doresc anticipatele cât mai repede pentru a opri din erodarea accentuată a imaginii. Posibil ca niciuna dintre cele două mari chestiuni vânturate acum în spaţiul public să nu se întâmple şi atunci România va intra într-un adevărat vârtej politic. Cu alegeri la termen şi într-un singur tur la primărie, ceea ce se va întâmpla este greu de prevăzut.
PNL nu poate guverna la nesfârşit doar prin asumare de răspundere, iar la un moment dat i se vor îneca toate corăbiile, pentru că o moţiune de cenzură ar putea deschide calea căderii guvernului, dar nu şi a anticipatelor. În primul rând, mi-e greu să cred că vor fi destul de mulţi parlamentari care vor renunţa la ultimele opt-zece luni de mandat. Apoi, calendarul pentru declanşarea anticipatelor este prea strâns pentru a mai fi pus în practică. Acestea ar trebui organizate cel mai târziu în prima săptămână a lunii iunie, pentru că altfel se intră în ultimele şase luni de mandat în care nu poate fi dizolvat Parlamentul. Organizarea alegerilor la începutul lunii iunie, înseamnă că luna mai va fi alocată campaniei electorale, deci procedura care ar duce la dizolvarea Parlamentului ar trebui să înceapă cel târziu la începutul lunii februarie, pentru că şi în cel mai optimist scenariu, aceasta nu poate dura mai puţin de trei luni. Cum nu prea sunt semne a se întâmpla acest lucru, este destul de greu de crezut că anticipatele se mai pot face. În aceste condiţii, până în decembrie, liberalii au toate şansele de a deveni istorie dacă vor continua în ritmul acesta la guvernare. Vor juca de la egal la egal cu PSD sau ceea ce a mai rămas din el.
Probabil, că USR şi PLUS vor fi cei mai mari câştigători, pentru că nu au fost încă la guvernare şi de ei au mai rămas să atârne speranţele românilor. Vor câştiga şi partidele mici, gen PMP, Pro România şi ALDE, dar câştigul lor va fi unul marginal, pentru că, într-o formă sau alta, au contribuit şi ele la ceea ce se întâmplă acum în România.