Președintele și PNL au găsit calea de a forța anticipatele: Cabinetul Orban își asumă răspunderea pentru revenirea la alegerea primarilor în două tururi de scrutin. Un sistem mai democratic, întrucât alesul întrunește un număr mult mai mare de sufragii, respectiv și o mare parte dintre cele ale perdanților din primul tur. Doar că acțiunea liberalilor este pur demonstrativă, în realitate tocmai ei nu o vor reușită. Fiindcă nu despre democrație e vorba aici, ci despre interese, mereu aceleași: puterea și banii.
Statisticile arată că în alegerea cu un singur tur de scrutin cele mai mari șanse le are tocmai primarul în funcție, dacă decide să candideze în continuare. PSD are cei mai mulți primari în funcție. UDMR are cel mai stabil electorat și are cele mai mari șanse într-un singur tur fiindcă electoratul român din localitățile respective este divizat între ceilalți candidați. De aceea, cele două formațiuni vor depune o moțiune de cenzură.
PSD și UDMR au nevoie de doar cinci oameni în plus ca să redobândească majoritatea, și foarte probabil vor reuși. Mă aștept ca moțiunea să treacă și Cabinetul Orban să pice. Apoi vor respinge pe oricine va desemna Johannis, și prima dată și a doua oară. Ceea ce va duce la dizolvarea Parlamentului și la alegeri anticipate. Situație în care nu-și mai pune nimeni problema numărului de tururi. Ei bine, pentru prima dată în istoria sa, PSD pare să accepte și chiar să dorească alegerile anticipate, chiar dacă nu întrevede un scor prea bun în dreptul său. De ce? Pentru că este singura modalitate de a-și salva baza electorală, adică primarii.
ALDE și USR, care au primari și consilieri puțini sau deloc, sunt cele mai vocale formațiuni în favoarea alegerilor în două tururi de scrutin și cer Ordonanță de Urgență. Dacă guvernul ar fi ales procedura unei OUG (justificată de criza de timp, fiindcă legea interzice modificarea legii electorale cu mai puțin de șase luni înaintea alegerilor), aceasta ar fi intrat în vigoare imediat iar apoi dezbaterea ei în Parlament ar fi putut fi tărăgănată – un obicei frecvent în politica românească – până ar fi fost oricum prea târziu pentru a mai fi respinsă. Dar liberalii nu au ales această cale, fiindcă ea nu ar fi dus spre anticipate. Cotați cu circa 40% din sufragii, ei vor alegeri generale cât mai repede cu putință, înaintea celor locale, ca să arate primarilor cine e jupânul.
Desigur, mai sunt ipoteze de luat în calcul: moțiunea poate să nu treacă. Greu de crezut, chiar liberalii au lăsat de înțeles, fără să o spună explicit, că nu sunt interesați de alegerile în două tururi. Nu ar fi prima oară la noi când un partid își sacrifică propriul guvern. Doar 5-6 voturi bine plasate, chiar și din propria tabără, le-ar face jocurile. Mai există posibilitatea ca majoritatea formată în jurul PSD să vină cu o propunere greu de refuzat, cum ar fi, de pildă, președintele Academiei, Ioan Aurel Pop. Nici asta nu cred să funcționeze, îl văd pe Johannis respingând și propunerile PSD, oricât de onorabile vor fi acestea, fiindcă și el a spus că vrea alegeri generale înainte de termen.
În modul în care a decis să acționeze, este clar că PNL vrea anticipate, ba mai mult, împușcă toți iepurii dintr-un singur foc. Mimează față de aliați că ar vrea, chipurile, alegeri în două tururi de scrutin – uite! se și sacrifică pentru acest scop nobil – dar răii corupții nu l-au lăsat. Fiindcă, dacă trece moțiunea de cenzură, dispare în același timp și orice șansă de a mai schimba legea electorală. Iar PSD ar rămâne, alături de PNL, singurul partid mare, care să conteze. Cele două partide par, pur și simplu, să se sprijine reciproc în acest demers.
De ce are nevoie PNL de acest joc, care i-ar putea costa pe bucureșteni (doar un exemplu, nu tocmai la nimereală) încă un mandat cu Firea? Din cauza unei socoteli electorale simple: are cei mai mulți aleși locali după PSD. Și șansa cea mai mare a dobândi mulți alții, fie prin alegeri fie prin, mai ales, transfer de la PSD. În pixurile lor stau fondurile alocate comunităților locale, ajutoarele, mijloacele primăriilor și tot arsenalul care poate ajuta partidul în alegeri. Adică puterea și banii.
Și aici am ajuns, din nou, la una dintre rădăcinile răului politic din România, de acum dar și dintotdeauna: mimarea democrației. Guvernul este al țării, nu al PNL, el trebuie să guverneze în egală măsură pentru toți cetățenii săi. Al căror interes general este de a fi cât mai bine reprezentați în structurile locale. Adică să se poată exprima în favoarea unuia dintre candidații rămași în cursă chiar dacă preferatul lor a fost eliminat în primul tur.
Nu vreau să fac prea multă teorie, e și plictisitor, dar este limpede că democrația este mimată atunci când agenda celor care își arogă reprezentarea interesului cetățenilor este cu totul diferită de a acestora, deși declarațiile pentru public sunt cele pe care oamenii chiar le așteaptă. În loc de lărgirea drepturilor și de diminuarea obligațiilor, mimarea democrației nu face decât să sporească constrângerile, îngrădind libertatea. În asemenea situație, cetățenii devin masă de manevră, complemente și adjective, și nu subiectul acțiunii. Iar asta nu seamănă deloc cu ce am votat în mai, că tot face PNL caz de rezultatul acelui scrutin.
