Celebrul incident de circulaţie în care un vatman a „împins” cu tramvaiul din dotare un BMW al cărui şofer a ţinut să-i demonstreze că e „cineva” nu doar că a devenit viral, dar a produs şi urmări anticipabile. Pe reţelele sociale românii s-au grăbit să-şi dea cu părerea şi foarte repede s-a trecut la limbaj trivial şi ameninţări care, într-o ţară normală, ar stârni interesul Poliţiei. La mijlocul săptămânii, la Vaslui a avut loc un incident parcă tras la indigo. Un şofer cu BMW a şicanat în trafic un autobuz până când şoferul acestuia a considerat că e dreptul lui să se dea jos de la volan şi să-i aplice o corecţie fizică.
Ambele incidente au avut parte de comentarii care de care mai pătimaşe. Majoritatea celor care ţin neapărat ca tot omul să ştie cât şi cum îi duce capul au considerat firesc să treci cu tramvaiul peste cel care-ţi ocupă şina sau să-l cotonogeşti pe inconştientul care te enervează. Păi dacă s-a băgat în faţă, normal că trebuia pus la punct. Vatmanul a devenit erou naţional peste noapte şi s-au găsit destui care să critice faptul că şefii acestuia au declanşat o anchetă în urma căreia este foarte posibil să rămână erou, dar să devină şomer. Cât despre şoferul vasluian, e posibil să se fi lăsat dus de val. Dacă vatmanul din Bucureşti a atras atâta simpatie jucând un soi de biliard cu ce se găsea pe linia de tramvai, de ce să nu procedez şi eu la fel? Ce poate să mi se întâmple?
E un haos total pe drumurile din România şi mulţi au ajuns să considere că, de vreme ce autorităţile nu se prea implică, e cazul să-şi facă dreptate singuri sau să se considere îndreptăţiţi să încalce toate regulile pentru că aşa fac şi alţii. Foarte adesea vorbim de un complex de superioritate, încă unul dintre paradoxurile care caracterizează trăitorii pe aceste meleaguri. Nu numai că suntem codaşi la capitolul cultură personală şi educaţie, dar avem pretenţia să fim consideraţi buricul pământului. Treaba aia cu tunelurile energetice de sub Bucegi, cu om în Rai…
Românul suferă de lipsă de educaţie şi bun simţ, însă nu duce lipsă de tupeu şi prostie. Mulţi dintre cei care au luat partea haiducilor de pe drumurile publice au în trafic un comportament mult mai apropiat de al „cocalarilor”, cum mai sunt numiţi în bătaie de joc posesorii de BMW. Astfel de indivizi nu ezită să te ia la bătaie dacă îi jenezi în trafic sau dacă nu conduci aşa cum au ei pretenţia. E ştiut că cel care şofează cu viteză mai mare decât a ta e descreierat în timp ce cel care apasă acceleraţia mai puţin nu e decât un handicapat care nu are ce căuta pe drum.
Un alt paradox tipic românesc e faptul că, deşi şoferii nu prea folosesc semnalizarea, fac abuz de avarii. Opresc unde au chef şi bagă avariile. Poţi să le spui ceva? N-ai cum, că au băgat avariile. Odată am văzut o maşină pe avarii chiar într-o intersecţie semaforizată. Omul avea treabă cinci minute în apropiere şi a considerat că nu e nicio problemă dacă dă dovadă de puţină nesimţire. Aşa fac toţi, de ce să nu facă şi el? Bine, restul nu au voie să procedeze aşa, dar el personal are acest drept pentru că e mai deştept.
Dacă e la volan, românul te înjură când traversezi pe trecere. Cum îţi permiţi să-i iei demarajul? Dacă i se întâmplă să facă ceva paşi, te trimite la origine şi-ţi arată semne dacă nu opreşti în momentul în care s-a apropiat de zebră. Te spurcă cum îi vine la gură la fel de entuziast în ambele situaţii. Parcă nu e el cel care, ca şofer, e gata să dea peste cel care îndrăzneşte să păşească pe trecerea semnalizată. Mult prea mulţi au pretenţia ca traficul să se adapteze în funcţie de modul în care aleg să se deplaseze într-o anume parte a zilei.
Românul se bucură când alţii sunt opriţi în trafic şi luaţi la întrebări. Dacă primesc şi amendă sau suspendarea permisului e şi mai bine, dar dacă-l opreşti pe el… Da, cum îţi permiţi să faci una ca asta? De ce nu-i vezi pe alţii? De ce te iei tocmai de viaţa mea? Sigur ai ceva cu mine, de asta m-ai oprit…
Românul e cineva, nu prea ştie cu siguranţă cine, dar e cineva.
Se vorbeşte prea mult despre haiducie şi prea puţin despre lipsa de educaţie datorită căreia haosul rutier a atins asemenea proporţii. Pentru că de la lipsa educaţiei porneşte totul. Omul educat atinge acea capacitate care îi permite să vadă lucrurile în ansamblu, să ofere acelaşi respect pe care îl pretinde în timp ce prostul are impresia că datoria univesrului e să graviteze în jurul lui. Iar dacă mai şi cunoaşte pe cineva, atunci chiar nu ai ce să-i mai ceri.
Educaţia începe din familie şi trebuie continuată de şcoală şi autorităţi, însă nimeni nu pare să se ocupe de asta. Are cineva curajul să-şi imagineze cum arată viitorul în condiţiile în care precaritatea educaţiei actuale stă la temelia educaţiei viitoarelor generaţii?
