„Vrem o administraţie mai suplă”, declarau sus şi tare liberalii în campania electorală pentru prezidenţiale, dar şi înainte de a prelua puterea. Toată lumea i-a aplaudat şi s-a declarat încântată de idee, doar că totul rămâne la stadiul de idee.
În afară de comasarea a câteva ministere, lucrurile nu prea s-au schimbat şi nu sunt semne că se vor schimba, ci din contra se vor înmulţi numărul demnitarilor. „Este nevoie să schimbăm organigramele prefecturilor, care funcţionează în cadrul Ministerului de Interne, pentru a permite funcţionarea cu doi subprefecţi”, a spus, acum câteva zile, la Suceava, premierul Ludovic Orban. Acesta se lega de faptul că noul Cod Administrativ prevede ca fiecare judeţ să aibă câte doi subprefecţi, dar realitatea e că şi vechea lege prevedea acelaşi lucru, doar că, în ultima perioadă, s-a preferat să se funcţioneze cu un singur subprefect. A fost o decizie de bun simţ, în condiţiile în care funcţia de subprefect este, de departe, cea mai puţin utilă din întreaga arhitectură administrativă. Subprefectul nu are mai deloc atribuţii şi, culmea, are venituri mai mari decât prefectul, deoarece primeşte şi indemnizaţia de 10% din leafa preşedintelui Consiliului Judeţean pentru participarea lunară la o şedinţă a Autorităţii Teritoriale de Ordine Publică. Singurele momente când subprefectul este în prim-plan este atunci când prefectul este în concediu. Aşa că poate mai bine era modificarea Codului Administrativ în sensul desfiinţării acestei sinecuri şi transferării prerogativelor prefectului, pe perioada cât acesta nu-şi poate îndeplini atribuţiile din diferite motive, unuia dintre directorii din prefecturi. Ar fi fost o decizie mai normală şi mai apropiată de realitatea cotidiană.
Dacă mai punem la socoteală şi faptul că funcţia de prefect a fost golită de autoritate de-a lungul anilor de către partidele politice ajunse vremelnic la putere, vedem că funcţia de subprefect este de fapt o sinecură bănoasă, o vacanţă prelungită pe mulţi, mulţi bani publici.
În acest context, decizia liberalilor de a reveni la o structură cu doi subprefecţi este mai mult decât inoportună şi sfidătoare faţă de cei care l-au votat pe Klaus Iohannis în baza unui discurs referitor la „subţierea” aparatului administrativ.
Mai mult, la Botoşani, această decizie ar putea face şi mai mult rău PNL-ului, şi asta dacă e să dăm crezare zvonurilor că cel de al doilea post de subprefect va reveni PMP, şi nu PNL. Asta chiar ar fi o lovitură cruntă de imagine pentru liberali, pe care cu greu o vor gestiona. Chiar mai greu decât pierderea postului de prefect în favoarea ALDE.
Pe de altă parte, este drept că PNL trebuie „să-şi plătească datoriile” şi să recompenseze partidele care au contribuit la dărâmarea Cabinetului Dăncilă şi la instalarea Guvernului Orban. Şi, cum nu au putut să o facă la nivel de ministere, îşi recompensează aliaţii cu mai multe posturi de prefecţi şi subprefecţi, iar acestea vor fi cedate în judeţele în care PNL a obţinut pentru Klaus Iohannis cele mai mici scoruri. Iar Botoşaniul se circumscrie perfect acestei caracterizări: este un judeţ mic, fără o prea mare importanţă economică şi care depinde mult de alocările de la nivel central. Din punct de vedere politic, liberalii au obţinut prima victorie abia la ultimele alegeri, la un scor foarte strâns, şi asta în contextul în care PSD a mai câştigat doar cinci judeţe în toată ţara.