„TVA scăzut la 16%? Mai bine să fie 15%”. Asta povestea deputatul pesedist Marius Budăi într-o emisiune la Digi, acum vreo două zile. Fostul ministru al muncii din guvernul Dăncilă vroia, de fapt, să zică, în traducere liberă, următoarele: „Micșorați cât de mult TVA, să intre țara în găleată repede și să ajung eu ministru la loc”.
Că despre asta e vorba, zilele astea, o păruială politică în care România are de pierdut cumplit de mult. Au propus liberalii dublarea alocațiilor pentru copii? Pesediștii au înghițit și le-au dublat. Acum e timpul să le plătească polița liberalilor, așa că pesediștii au propus (s-a și votat) a doua dublare a alocațiilor la copii într-un an. Care trebuie plătită de guvernul Orban. Că ajunge deficitul la 5%? Că trebuie să ne împrumutăm mai mult și mai scump? Nu îi pasă nimănui de asta, evident.
După cum, nici un parlamentar nu a propus ca alocațiile să fie livrate pe tichete, de exemplu, sau pe niște carduri speciale. Cu care să se poată cumpăra rechizite, haine, alimente. Că nici alocația, nici ajutorul social nu sunt pentru băutură, țigări sau jucat la păcănele. Dar asta nu e important.
Cam la fel e și cu micșorarea TVA. Propunerea vine de la liberali și zace de vreo doi ani în parlament. Pesediștii au lăsat-o acolo. În opoziție fiind, a devenit brusc foarte bună. Nu este bună, iar deputatul Budăi știe asta foarte bine. Micșorarea TVA va aduce încasări mai mici la stat. Că produsele cumpărate de români sunt din import, după cum știți, la 30 de ani de la revoluție România a ajuns să nu mai producă aproape nimic. Dintr-un TVA mai mic, statul va colecta mai puțini bani la buget, cu care să plătească salarii în România, în schimb, prin stimularea importurilor, va contribui la plata salariilor în China, vorba unui ziarist specializat pe economie.
Scăderea impozitării este un lucru bun doar dacă ai mecanisme de control bine puse la punct și reușești să faci o colectare mai bună. Ceea ce la noi nu este cazul, ba dimpotrivă.
Cum putem scăpa de sarabanda asta de măsuri iresponsabile, de răzbunări din astea școlărești, făcute pe banii noștri? Metoda simplă este organizarea de alegeri anticipate cât mai rapid. Metoda complicată este să nu mai fie tratate Codul Fiscal și legile aferente ca și cum ar fi mersul trenurilor. Schimbările ar trebui să fie discutate cu toți factorii implicați, dezbătute la nivel național, pentru a înțelege toată lumea care este impactul real al unei pomeni electorale. Nu putem schimba Codul Fiscal de o sută de ori pe an, este nepermis și neproductiv, o dovadă de prostie și de amatorism cras. Dar atâta timp cât nimeni nu răspunde pentru ce face într-un post de decizie, nu se va schimba nimic.
Cât despre metoda simplă de schimbare, adică anticipatele, nu știu cât de tare mai vor liberalii asta. În loc să își asume răspunderea pe legi importante, cum ar fi alegeri locale în două tururi sau modificarea Codului Administrativ, guvernul Orban își asumă răspunderea pe buget. Care trece oricum, plus că nu e respectat cu siguranță, că nu l-a respectat nici un guvern.
În schimb, alegerile locale în două tururi ar fi pus în mare dificultate PSD și ar fi adus și un plus de democrație. Iar în Codul Administrativ sunt prevăzute pensii speciale pentru parlamentari, primari, viceprimari, președinți și vicepreședinți de CJ. De la 1 ianuarie 2020. Chiar dacă vor fi abrogate pensiile alea de CCR (se discută asta pe 21 ianuarie), intrând în vigoare la 1 ianuarie reprezintă deja un drept câștigat, care nu mai poate fi luat. Nu l-am auzit pe Ludovic Orban să zică vreo șoaptă despre asta, poate există altă metodă pe care nu am aflat-o eu, e posibil.
Asumarea răspunderii pe legi serioase, cu impact imediat, i-ar determina, poate, pe pesediști să depună moțiunea de cenzură care să ducă la anticipate. Deocamdată, e limpede că nu vor moțiune de cenzură, cine e nebun să renunțe la leafa de parlamentar, mai ales când știe că nu are șanse mari să ajungă iar acolo.
Era un moment bun pentru guvernul PNL. Irosit, deocamdată. O să ne lămurim dacă intenționat sau nu, pentru că, în cazul alegerilor locale în două tururi, se pare că liberalii nu prea le vor. Ei și pesediștii. S-a mai întâmplat asta acum câțiva ani, pe vremea USL. Liberalii și-au dat târziu seama că s-au înșelat, iar PSD a cucerit toată țara la nivel local. Din ce văd eu, istoria se repetă. Dar liberalii speră din nou. E dreptul lor, în fond, speranța moare ultima.
