Să fie începutul sfârşitului pentru USR? Pentru că s-a tot auzit zilele acestea de Uniunea Salvaţi România. Nu de bine, din păcate. Faptul că în USR lucrurile nu stau deloc grozav nu mai e o noutate de ceva vreme, însă în ultima vreme conflictul a escaladat şi ameninţă să provoace daune serioase formaţiunii politice conduse de Dan Barna.
Scandalul s-a acutizat după ce Olimpia Ardelean a fost exlusă din USR Ilfov pentru vina de a scrie despre acele aspecte ale activităţii Uniunii pe care conducerea acesteia le-a trecut cu vederea. Pentru că Olimpia Ardelean vorbeşte despre practici pe care cei de la USR le-au tot reproşat adversarilor politici. Semnături false pentru campania „Fără penali” şi bannere ilegale afişate înainte de campania electorală. Sună cunoscut, nu? Genul de activităţi pentru care cei de la USR nu s-au sfiit să arate cu degetul către adversarii politici şi în special către PSD, acea ciumă roşie de care useriştii au anunţat că luptă să ne scape.
Exluderea Olimpiei Ardelean a provocat o reacţie surprinzător de viguroasă chiar în cadrul USR, câteva sute de membri, printre care parlamentari şi preşedinţi de formaţiuni judeţene, au semnat un apel prin care cer anularea sancţiunii disproporţionate. În replică, Claudiu Năsui, proaspăt uns preşedinte al organizaţiei USR Bucureşti, s-a grăbit să-i catalogheze pe contestatarii excluderii drept „cămăşi negre”, o aluzie cât se poate de străvezie la grupul paramilitar atât de drag lui Benito Mussolini. Derapajul lui Năsui a încins şi mai tare spiritele, astfel că protestatarilor iniţiali li s-au adăugat şi alţii care cer demisia preşedintelui organizaţiei Bucureşti.
Majoritatea formaţiunilor politice care-şi dispută ciolanul pretind că reprezintă o alternativă viabilă şi democratică la mizeria din PSD, acel partid în care voinţa liderului era poruncă pentru toată lumea. Dragnea, în epoca sa de glorie, îi exludea din PSD pe cei care făceau imprudenţa de a exprima alte opinii decât cele agreate de Condamnatul Suprem şi grupul lui de apropiaţi. O „democraţie” în toată regula, care aminteşte de vremurile bune ale comunismului. Chiar şi după ce Dragnea a primit cazare la Rahova practica excluderii celor care aduc prejudicii de imagine partidului a continuat într-o veselie. De fapt, folosindu-se de treaba asta cu prejudiciul de imagine, noua gaşcă de parveniţi i-a îndepărtat pe fidelii fostului lider din conducerea partidului. La butoane au rămas cei care au ştiut să se adapteze, chiar dacă erau dintre cei care numai plus de imagine nu erau capabili să aducă. Oprişan, Vasilescu şi lista ar putea continua.
Dictatura de partid nu e specifică doar PSD, se practică în toate partidele. Unele au ajuns să nu mai atingă pragul electoral la alegeri din cauza ambiţiei liderilor de a conduce în mod despotic. Cam prea mulţi lideri ai partidelor de azi au fost şcoliţi în Partidul Unic şi acţionează ca atare, dar după treizeci de ani ne-am aşteptat ca astfel de practici să devină istorie şi nu prezent şi viitor.
Mulţi membri şi simpatizanţi PSD care au părăsit partidul reclamând tocmai politica pumnului în gură au descoperit că şi în partidele în care s-au refugiat lucrurile stau cam la fel. Liderii au pretenţia ca voinţa lor să fie luată ca atare. De la membrul de partid se cere doar supunere şi fanatism. Dacă îndrăzneşte să părăsească barca e catalogat drept trădător şi traseist. Liderii însă au voie, ei îşi pot permite orice şi oricând, pentru că ei ştiu ce e mai bine atât pentru partid cât şi pentru membrii acestuia. Libera exprimare? Divergenţa de opinii? Discuţii constructive? Doar nişte mofturi importate de la nemernicii care doresc să distrugă România.
Excluderea a devenit tratamentul universal, aplicat indiferent de doctrină celor care îndrăznesc să critice. Creează prejudiciu de imagine. Ciudat, dar la USR nu s-a grăbit nimeni să verifice dacă afirmaţiile Olimpiei Ardelean sunt reale sau nu. Exluderea s-a făcut pentru prejudiciu de imagine şi e drept că e singura excludere de când este partidul, probabil de aia are așa un ecou, că pesediștii au dat afară filiale întregi și nu a ieșit așa scandal.
Din fericire, USR e un altfel de partid. Nu acceptă nici tirania şefilor şi nici să tacă din gură. USR trebuie să facă faţă unui război intern care are drept miză atât supravieţuirea partidului cât şi comportamentul democratic în interiorul acestuia. Victor Ponta a început destul de frumos proiectul PRO România, însă ambiţia de a fi lider suprem ameninţă să distrugă tot ceea ce a construit într-un timp relativ scurt. Partidul se confruntă nu doar cu contestatarii din interior, dar şi cu o sumedenie de dezertări. Şi asta doar pentru că Ponta a luat, cu de la sine putere, câteva decizii neinspirate şi se opune oricărui dialog democratic în partid.
Cei de la PSD o duc din ce în ce mai prost, dar se încăpăţânează să urmeze linia trasată de Ceauşescu. Liberalii se străduiesc să-i ajungă din urmă. Singurii care se pot lăuda că în gaşca lor e relativ linişte sunt cei de la UDMR, dar acolo treburile sunt aranjate de multă vreme, există un consens total privitor la faptul că UDMR trebuie să fie mereu la guvernare cu avantajele de rigoare.
Practic, „alternativele” la PSD şi PNL par că nu sunt capabile încă să ofere acea democraţie atât de necesară societăţii şi vieţii politice, iar consecinţele se văd la tot pasul.
La voi nu ar trebui să fie la fel – Ciprian MITOCEANU, scriitor
