Cine crede că PSD – mă rog, năravurile unora dintre liderii săi și nu întregul partid – sunt istorie și sunt pe cale să dispară, se înșeală amarnic. Dacă politic nu mai pot face mare lucru, fiindcă au pierdut susținerea populară de care se prevalau mereu, pe cale instituțională mai pot face multe, prin intermediul oamenilor fideli, numiți în funcții înainte de cădere. Și iată cum:
Avocatul Poporului instalat de PSD și ALDE, Renate Weber, a depus la CCR o sesizare potrivit căreia inculpaţilor condamnați în baza dosarelor instrumentate de DNA le-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil prin faptul că procurorii DNA nu sunt specializaţi pe anchetarea faptelor de corupţie. Practic, dacă CCR admite sesizarea Renatei Weber, ar urma anularea tuturor dosarelor întocmite de DNA și, pe cale de consecință, eliberarea tuturor infractorilor condamnați în baza acelor dosare. Toţi cei care au fost trimişi în judecată de către DNA vor trebui să fie eliberaţi şi rejudecaţi. Cu atât mai mult cu cât există deja precedentul, cel cu decizia CCR pe completele specializate. Adică, în buna tradiţie a justiţiei din România din ultimii ani, există premisa ca toate dosarele să se rejudece.
Altfel, sesizarea este eronată. Nu există o şcoală specială pentru ca procurorii (și nici judecătorii) să fie specializați pe fapte anticorupție. Codurile Penal și de Procedură Penală sunt aceleași pentru toți cetățenii României și orice absolvent onest de drept trebui să le cunoască și să le aplice. Este la fel de adevărat că există cursuri post universitare de specializare pe domeniile de activitate juridică, există și instituții internaționale care sprijină din răsputeri lupta anticorupție, dar noi nu avem legiferat – încă – nimic în acest sens. Este puțin probabil ca în actualul context politic CCR să dea curs acestei sesizări, tocmai fiindcă este o instituție puternic politizată. Dar tentativa fidelilor liderilor PSD rămâne și, cu siguranță, nu va fi ultima.
Mulți magistraţi susţin că această nouă sesizare reprezintă o continuare a atacurilor asupra instituţiilor din cadrul sistemului judiciar. Războiul pentru distrugerea structurilor anticorupţie din România continuă în forme mult mai rafinate. Scopul este să fie declarate nule probele încă din faza de urmărire penală. Nu poţi să nu remarci că brusc, atât Avocatul Poporului cât și preşedintele Senatului, dl. Meleșcanu, sunt interesaţi fie de specializarea procurorilor, fie de completurile de trei judecători de la ÎCCJ. Nu poţi să nu remarci cum continuă să fie pus în aplicare un plan foarte inteligent şi diabolic de distrugere a instituţiilor statului din domeniul justiţiei. Nimic nu s-a terminat, cum ar fi tentați mulți să creadă.
Atacurile continuă, tot instituțional, și pe alte paliere. În acest fel, întregul sistem juridic este străbătut de convulsii la vârf în această perioadă. Lia Savonea – al cărei mandat la șefia CSM se încheie, susținătoare înfocată a cauzelor Dragnea și a celor adiacente, nu a reușit la ultimele alegeri să-și impună un interpus, pe Nicoleta Țînț, la conducerea instituției. CSM s-a împărțit în două tabere egale, în bună măsură previzibile, pro și contra dnei Țînț. Cel care a blocat un verdict a fost ministrul Predoiu, care și-a anulat votul, stârnind proteste aprige din ambele tabere. Intervenția anterioară a președintelui, care a pus pe masa CSM recomandările MCV, GRECO și ale Comisiei de la Veneția, pare să fi echilibrat balanța, înainte ca instituția să alunece cu totul în afara cerințelor europene, dar și ale societății civile din țară. Cu toate acestea, oricine va ajunge până la urmă președinte CSM va avea, cel puțin o vreme, un grad cu mult mai mare de vulnerabilitate decât Lia Savonea. Fiindcă va sta cu sabia revocării deasupra capului și e foarte greu de crezut că își va mai permite să ia CSM pe persoana fizică, așa cum a făcut Lia Savonea.
În plus, dincolo de agenda indicată de președintele Iohannis, există multe alte atribuții ale CSM deocamdată suspendate. Deja nu a mai fost plen de două luni, vin concursurile amânate pentru promovarea la ÎCCJ, astfel încât blocarea pe mai departe a CSM creează probleme și mai mari. După ce vreme de trei ani CSM s-a ocupat numai cu malversațiuni politice, starea sistemului s-a degradat total. În această perioadă, vedem două tabere cu pistoale și mitraliere pe masă, ca în filmele cu mafioți. Reparațiile care trebuie făcute în legislația specifică domeniului justiției nu pot fi desăvârșite într-un mod incontestabil și în acord cu tratatele la care suntem parte ca țară fără contribuția magistraților. Pentru asta le trebuie pace și colaborare, dar ce vedem este că războiul lor nu numai că nu s-a încheia,t dar nici măcar nu lasă să se întrevadă care vor fi câștigătorii.
Din acest punct de vedere, ruperea plasei de relații întinsă de grupul infracțional organizat care a stăpânit România timp de trei ani nu este nici pe departe înfăptuită. Răul este prezent în mai toate domeniile de activitate, iar convingerea că a fost anihilat este, categoric, una iluzorie.
