S-a votat în Parlament. De la 1 ianuarie 2020 (sau 20 – 20, vorba Dăncilei) supraacciza va fi eliminată din preţul carburanţilor. O măsură aparent benefică şi care era necesară de multă vreme, dar care, dacă nu vor fi elaborate şi mecanisme de control, e posibil să facă mai mult rău decât bine. Pentru că noi, românii, am mai trecut prin aşa ceva.
Să ne amintim de reducerea TVA de la începutul anului 2016. După ce aproape şase ani de zile TVA a fost ridicată la 24% pentru că aşa a dorit Băsescu, liderii PSD anunţau cu surle şi trâmbiţe că măsura reducerii TVA, promisă de multă vreme, va deveni realitate. Ce-i drept, a mai fost ceva de aşteptat până să se ajungă la TVA 19%, aşa cum a fost înainte de 2010, când Băsescu, în marea lui înţelepciune, a decis ca populaţia să plătească preţul pentru ieşirea din criză pentru ca nu cumva gaşca de parveniţi adunată în jurul lui să piardă ceva din foloasele necuvenite. Nu ne atingem de banii de investiţii; acesta a fost refrenul lui Boc după ce Băsescu a intrat cu securea în veniturile populaţiei. Da, sigur… După cum se poate vedea, avem investiţii să dăm şi la alţii. Autostrăzi, drumuri naţionale, spitale, şcoli, fabrici şi ce se mai poate. Nu există nici măcar pe hârtie, dar, în schimb, avem terenuri de sport în pantă şi săli de sport lipsite de dotări în sate pustii.
Să revenim la reducerea TVA. Unele dintre lanţurile de magazine au luat-o chiar înaintea legii. Cu câteva zile înainte de data precizată în Monitorul Oficial la rafturi se găseau produse cu „TVA redus”. Şi existau şi explicaţii. Preţul produsului cu TVA vechi şi cel nou, cu TVA redus, să priceapă tot omul cam ce economie poate face cu TVA-ul ăla nou şi, mai ales, câtă grijă au guvernanţii de cei cărora le tot cerşesc votul.
Minunea a durat mai mult de trei zile. Cam vreo trei săptămâni, maxim o lună. Pe repede înainte s-a revenit la preţurile vechi, cele din vremea când se aplica TVA-ul lui Băsescu. Praf în ochi, cu alte cuvinte, pentru că amărâtul de rând nu numai că n-a beneficiat de reducerea taxei decât la nivel ipotetic, dar a trebuit să scoată din buzunar chiar mai mulţi bani decât până atunci. Scenariul s-a repetat şi după 1 ianuarie 2017, când TVA s-a mai redus cu un procent. Dacă ne mai aducem aminte, tot atunci a fost eliminată şi supraacciza de 7 eurocenţi introdusă de Guvernul Ponta în 2014. E vorba de acea supraacciză care trebuia să aducă fonduri suplimentare pentru investiţii. După cum se poate vedea, ne-am umplut de autostrăzi; nu mai ai pe unde să circuli din cauza lor. Şi, culmea ridicolului, deşi românul plăteşte din buzunarul propriu pentru infrastructură, încă este obligat să plătească taxă de autostradă. Şi să ne mai amintim că bucuria românului a fost scurtă; în octombrie 2017 se revenise la supraaccizarea carburanţilor. Aşa, de dorul vremurilor bune.
Eliminarea supraaccizei nu a avut drept urmare o ieftinire în lanţ a produselor şi serviciilor, aşa cum era firesc, dar reintroducerea acesteia da. De fiecare dată când a crescut preţul carburanţilor la pompă, au crescut preţurile la raft şi preţurile serviciilor. Motivul? S-au scumpit benzina şi motorina.
În prag de iarnă creşte preţul carburanţilor cu câţiva bani, atrăgând după sine avalanşa creşterilor cu care ne-am cam obişnuit. Faptul că în primăvară benzina şi motorina dau puţin înapoi nu înseamnă nimic pentru restul produselor şi serviciilor, care se păstrează la acelaşi nivel. Guvernul tace, pentru că din astfel de creşteri mai încasează câte ceva, nu întâmplător cei de la PSD voiau să impună taxe pe cifra de afaceri şi nu pe profit. Ştiau ei ce ştiau, doar că nu le păsa prea mult de amărâtul care plăteşte. Bani la buget să fie, pentru că profitori care să-l mulgă are partidul chiar mai mulţi decât îi trebuie.
Guvernul Orban elimină supraacciza. Cum spuneam, o idee aparent bună. Pentru că, dacă această reducere nu este gestionată corespunzător, costurile vor fi plătitite, ca de obicei, de românul de rând, acel român care plăteşte tot timpul pentru prostia guvernanţilor. Normal ar fi ca Guvernul să monitorizeze şi reducerea preţurilor la produse şi servicii, dar la cât e de ocupat cu reforma, executivul chiar nu are timp de aşa ceva. Şi vestea asta bună nu poate ascunde faptul că visteria e goală, iar premierul a anunţat că programul de majorare a pensiilor va continua în forma adoptată de PSD. E nevoie de bani şi, foarte probabil, supraacciza va reveni foarte curând în actualitate, aducând după sine noianul de scumpiri. I se va spune altfel, va avea altă destinaţie sau va fi încasată într-o altă formă, nu contează, cert e că supraacciza nu poate sta deoparte prea multă vreme. Iar de plătit o vom plăti tot noi, cei de grija cărora nu mai poate guvernul.
