Gata, s-a terminat. Guvernul Dăncilă a devenit istorie. Una care are toate şansele să se repete, deoarece PSD nu s-a retras de la guvernare pentru a-şi linge rănile, ci pentru a pregăti strategia de revenire. Şi, cât timp instituţiile statului sunt suprasaturate până dincolo de limita suportabilului de piloşii de partid, e destul de dificil ca lucrurile să fie îndreptate spre cursul firesc, compatibil cu democraţia de care tot vorbim de treizeci de ani încoace.
Dar, deocamdată, Dăncilă a plecat de la guvernare. Marioneta poate răsufla uşurată; în sfârşit, sforarii nu mai au de ce să o preseze. Spectacolul încă nu s-a terminat; cortina a căzut doar peste actul pretinsei guvernări. Protagonista teatrului de păpuşi încă nu a ajuns în lada cu recuzită; mai are de prestat şi în circul cu alegerile prezidenţiale. Abia apoi i se va oferi şansa la ceva linişte, dar nu înainte de a încasa ce e de încasat în spectacolul oferit de partid cu privire la identificarea şi pedepsirea celui vinovat de pierderea alegerilor. Chiar dacă vinovaţi sunt alţii. Se va repeta scenariul al cărui protagonist a fost Mircea Geoană. După ce partidul a urlat că alegerile au fost fraudate, Geoană a fost judecat în partid şi scos vinovat pentru situaţie.
Dar să revenim la istoria recentă. Guvernul Dăncilă şi-a luat bagajele şi s-a retras în confortul opoziţiei. Ce au luptat până acum social-democraţii pentru propăşirea naţiei… Să-i vedeţi de acum încolo.
Faptul că s-au retras vremelnic, doar pentru a-şi reface forţele, e dovedit de ceea ce au lăsat în urma lor. După ei potopul, vorba lui Ludovic al XV-lea sau a marchizei de Poumpadour. Nu mai contează cine a spus-o, e important cine pune expresia în practică. Cei de la PSD la asta se pricep cel mai bine.
Înainte de a părăsi guvernarea, social-democraţii s-au grăbit să golească visteria, aruncând cu bani în clienţii de partid. Cică pentru dezvoltarea României. Aşa o fi, nu spune nimeni că nu e aşa, doar că sunt cam prea multe comentarii cu privire la prioritizarea investiţiilor. Supărător de mulţi bani au ajuns la primarii partidului trecut în opoziţie. Un cadou preventiv, să ştie pe cine se bazează atunci când vor veni alegerile cu adevărat importante.
În ultimele zile de activitate au fost numiţi o mulţime de fideli de partid în funcţii importante, de unde nu pot fi scoşi prea uşor, pentru că legislaţia a fost gândită în aşa fel încât nici nu trebuie să facă ceva pentru a fi plătiţi. Dacă vin din când în când la serviciu şi semnează pe statul de plată, chiar nu-i poţi da afară. Liliana Mincă a devenit secretar general adjunct în Ministerul Finanţelor Publice. Daea, băiatul devenit celebru că până şi tortul de la aniversare avea formă de oaie, a făcut el ce-a făcut şi a angajat pe câte unul pe la ministerul pe care l-a păstorit. Să fie acolo; în caz că revine, să ştie că există câteva suflete care îl aşteaptă cu drag.
Însă PSD s-a străduit să rămână mai ales în sufletele acelor români pe care contează pentru mult aşteptata revenire. După ce moţiunea de cenzură a trecut, am fost martor la un spectacol cât se poate de grăitor. O bătrână – sau, vorba Dăncilei, o „mămăiţă” – plângea la telefon şi-şi atenţiona sora să nu cumva să-i spună mamei (evident, o femeie şi mai în vârstă) că nebunii ăştia au de gând să taie pensiile. „Că dacă aude mama că nu mai primeşte pensie sigur moare”.
Cam astea sunt roadele seminţelor plantate cu îndârjire de PSD prin intermediul televiziunilor de partid. Dacă pleacă PSD de la guvernare, cei care vin vor tăia toate pensiile. Pentru că la asta se pricep cel mai bine. Nu prea contează că liberalii au declarat că nu vor avea loc astfel de tăieri; nu este în interesul lor să le demonstreze românilor că pesediştii aveau dreptate atunci când îi acuzau că nu vor nimic altceva decât să intre cu toporul în veniturile românilor. Pensionarii ştiu una şi bună: PSD le-a dat pensii, doar PSD e alături de ei; toţi ceilalţi nu vor decât să-i lase cu buzunarele goale.
A intrat disperarea în pensionari când au aflat că partidul i-a lăsat fără niciun sprijin în faţa liberalilor hămesiţi. Cu ocazia asta se pot lăuda şi pesediştii că au lăsat ceva concret în urma lor, pentru că restul realizărilor sunt aşa de rafinate că numai miniştrii fostului guvern sunt în stare să le vadă. Asta pentru că au declarat că sunt mulţumiţi de ceea ce au realizat.
