Campania electorală pare să se rezume la principiul „Dacă tăceai, filosof rămâneai”. În timp ce neamţul rezident la Cotroceni preferă să tacă şi să speculeze greşelile adversarilor, candidata cu care se laudă cei de la PSD nu mai conteneşte cu dumele, ignorând înţelepciunea populară. Turneul electoral al Vioricăi Dăncilă aminteşte de vremurile bune ale celor de la Vacanţa Mare. Jurnalele de ştiri nu mai încep cu chinurile facerii guvernului Orban, ci cu gafele premierului minune. E mai comod aşa; nu e nevoie de cine ştie ce investigaţie sau interpretare jurnalistică, iar Viorica Dăncilă e aşa de savuroasă încât, dacă mai rămâne mult în politică, o să bată şi recordul lui Benny Hill privitor la cel mai îndelungat spectacol de televiziune. Să sperăm că, totuşi, asistăm la spectacolul de adio. Nu de alta, dar fiecare reprezentaţie ne costă mult mai mult decât putem suporta.
Mascarada continuă, sforarii expun vedeta teatrului de marionete şi speră să o poată utiliza în spectacolul maraton care se va desfăşura timp de cinci ani la Palatul Cotroceni. Şi se pare că unii apreciază sincer acest gen de manifestare publică. Le place atât de mult, încât sforarii nu s-au complicat foarte mult când a venit vorba de scenariul ieşirilor publice ale blondei prezidenţiabile. Faza cu plimbatul pe biciclete pe şantierul centurii ocolitoare a municipiului Bacău a fost de tot râsul. Normal, cum să te plimbi altfel pe autostradă cât timp aceasta nu e gata? Şi ce dacă în Codul Rutier se interzice în mod clar circulaţia bicicletelor pe autostradă? E chestie de campanie, deci se acceptă. Mai ales că, în urmă cu ceva ani, neamţul scriitor a reuşit să adune puncte serioase plimbându-se cu bicicleta. Ce-i drept, Iohannis a făcut-o la modul mult mai popular, nu doar înconjurat de greii partidului, cei mai mulţi îngreunaţi de dosare penale. E bine că e de la cine copia.
Însă cireaşa de pe tort a campaniei Vioricăi Dăncilă e reprezentată, până în momentul de faţă, de vizita în judeţul vecin, Suceava. Săptămâna trecută, la Hănteşti, o bătrână i-a spus, printre altele, ceva ce aminteşte de vremurile fanariote. „Să mergeţi înainte şi să fiţi stăpânul nostru! Asta vrem!”. Chiar aşa, să fiţi stăpânul nostru. Amintiri din perioada în care trăitorii de pe aceste meleaguri tânjeau după multe, dar cel mai mult tânjeau după un stăpân. Să fie cineva care să le spună ce să facă şi să nu-i bată prea tare. Stăpân să fie, dar nu prea rău, pentru că libertatea e complicată.
O altă femeie a spus că nici copiii nu şi-i iubeşte aşa de mult pe cât o iubeşte pe Viorica; drept dovadă sunt plecaţi pe alte meleaguri. Şi Viorica a zâmbit, a întins mâna pentru a-i fi pupată. Aşa i s-a părut ei firesc, să fie tratată ca un stăpân, nici măcar un gest care să sugereze că e oripilată sau că nu aprobă aceste manifestări de slugărnicie; o reacţie absolut normală de la un candidat cu capul pe umeri. Eşti în campanie, dar nu accepţi comportamentul de slugă umilă, încerci să-i explici omului că vrei să faci ceva pentru el, pentru ţară, nu-l laşi să creadă că o să-i devii stăpân. Ajută-l să-şi păstreze demnitatea, nu-l umili pentru că nu-l duce capul la mai mult.
Însă Viorica n-a avut nicio reacţie de bun simţ. Comportament de vechil căruia i se pare normal ca cei mici să se umilească în faţa lui, aşa cum o face şi el în faţa altora mai mari. Foarte probabil nici nu era foarte atentă la ce se discuta în jurul ei, aşa cum nu era foarte responsabilă la ceea ce spunea. Pe femeile bătrâne le tot stresa cu apelativul „mămăiţă”. Nu „mamaie” sau „bunică” ori „bunicuţă”. Ea îi trăgea cu mămăiţa. Oare ştie Dăncilă cam cui li se spunea mămăiţe prin Constanţa în perioada ceauşistă? Acelor fătuci care practicau cea mai veche meserie din lume pe la Mamaia. Ce-i drept, sensul acesta al termenului nu apare în dicţionar, însă a fost utilizat. Mămăiţe li se mai spunea şi acelor femei care făceau menajul în casele parveniţilor comunişti, pe te miri ce, tot prin Dobrogea; de unde se poate concluziona că şi Dăncilă de-abia aşteaptă să devină ceva stăpân. Sau poate că nu a avut cine să o consilieze pe linia asta de relaţii publice, dar… Mămăiţă?! Mă mir că bătrâneilor nu li s-a adresat cu tătăiţă.
Bineînţeles, nu au lipsit pozele de grup. Pozele în care Dăncilă îşi arăta dantura perfectă – nu mai spun nimic de coafură că iar se supără – în timp ce bătrânii îşi etalează surâsurile ştirbe. Într-o ţară în care pensionarilor le merge atât de bine pe cât prevede programul de guvernare, cam prea multe guri fără dinţi, nu credeţi asta doamna Dăncilă?
Cam prea multă bătaie de joc faţă de cei de la care se aşteaptă voturile. Dar, de vreme ce nu cer mare lucru, de ce să li se ofere mai mult? Pentru că majoritatea vor stăpân. Unul bun, milostiv, care să nu le ceară prea mult. Că nici ei nu sunt foarte pretenţioşi.
Dacă asta vă e vrerea… – Ciprian MITOCEANU, scriitor
