„Puteţi să-i întrebaţi pe cei care au fost miniştri după ce am părăsit eu mandatul. Am discutat despre acest proiect (n.r. – modernizarea drumului Botoşani – Târgu Frumos) când eram mai degrabă spre finalul mandatului. Vă garantez că, dacă aş fi avut un mandat plin, de patru ani, acest drum ar fi fost reabilitat şi modernizat”.
Cam asta declara Ludovic Orban în aprilie, înainte de europarlamentare, din sediul PNL Botoşani. Nu au trecut decât şase luni şi Orban a ajuns premier desemnat, iar drumul, atât de vital pentru noi, nu este trecut nici măcar în Programul de guvernare cu care se prezintă în faţa Parlamentului, şi care, realist vorbind, nu e decât o înşiruire de intenţii, multe fără vreo finalizare imediată sau viitoare.
Ăsta este respectul pe care-l primim de la clasa politică. Ăsta e respectul pe care-l primim de la toţi. De peste 20 de ani se vorbeşte de modernizarea acestui sector de drum, dar, doar se vorbeşte. Toţi, PSD, ALDE, PNL, PMP, PDL şi care au mai fost, găsesc scuze şi dau vina unii pe alţii. Realitatea e că noi circulăm prin gropi şi vom continua să dăm în gropi mult timp de acum înainte.
Nu mă încălzeşte cu nimic faptul că drumul a fost bugetat, că s-a demarat licitaţia. Nu! El stă în licitaţie de mai bine de doi ani şi va mai sta, pentru că CNAIR o anulează sau o amână. Banii bugetaţi par a fi doar nişte bani virtuali, care oricum în condiţiile schimbării guvernului, ar putea nici să nu mai existe în bugetul pe 2020. Nu ar fi nici o surpriză. Noi am mai trăit acest lucru şi cu drumul spre Suceava, când guvernul PDL condus de Emil Boc, actualmente liberali, au mutat banii de aici şi i-au dus la Jucu, lângă Cluj, pentru că-i trebuia infrastructură pentru Nokia. Finlandezii au stat vreo câţiva anişori, iar când au pierdut teren şi-au luat catrafusele şi-au plecat. Jucu a rămas cu infrastructură, cu un parc industrial modern, care a atras alţi investitori străini, iar noi am bătut mărunt din buze mulţi ani până a realizat cineva că prea mulţi au murit nevinovaţi pe acest drum de 35 de kilometri şi l-a reabilitat.
Parcă retrăim acel film prost pentru noi.
La nivel de specialişti se ştie că Moldova e principala resursă de creştere economică, dar pentru a fi pusă în valoare are nevoie de investiţii în drumuri, de conectivitate cu Vestul şi cu Sudul ţării. Doar aşa se pot atrage investitorii care să dezvolte zona. Altă reţetă nu e.
Momentan asistăm la o Românie cu mai multe viteze, în care noi suntem lăsaţi de căruţă, cam aşa cum face Uniunea Europeană cu întreaga ţară. Dacă la nivel de UE discursul este legat de faptul că România nu reuşeşte să combată corupţia, că este încă departe de anumite standarde democratice şi economice, la nivel naţional Moldova este privită ca o cenuşăreasă din toate unghiurile. Cei de dreapta o consideră pesedistă şi nu vor să-i aloce resurse, iar pesediştii ştiu că pentru ei e mai important să o menţină săracă pentru a o putea manipula mai uşor cu o sută de lei la pensie sau salariu. Aşa că, orice am face, se pare că bine nu va fi, iar drumurile noastre vor fi făcute la anul şi la mulţi, aşa cum a dat şi CNAIR termen pentru anunţarea câştigătorului licitaţiei pentru drumul Botoşani – Târgu Frumos, pe 1 ianuarie.
P.S.: După apariţia informaţiilor referitoare la faptul că drumul Botoşani-Târgu Frumos nu se regăseşte printre priorităţile Cabinetului Orban, deputatul PNL Cristian Achiţei a precizat într-o postare pe Facebook că aceasta ar fi cuprinsă în programul de guvernare al PNL la cap. VI, punctul II.2, unde se afirmă că: „Se va realiza accelerarea implementării şi finalizarea investiţiilor în continuare” şi că acest sector de drum „este o investiţie în continuare”, cu fişă separată în bugetul pe acest an.
