Demiterea formală a guvernului PSD nu înseamnă mare lucru atâta vreme cât toate instituțiile statului – și nu numai, ci și structurile private dependente de buget – sunt tributare în continuare infestării masive cu trimișii partidului-stat, în afara oricăror posibile tangențe cu vreuna dintre competențele cerute în domeniile respective. În Justiție nu există moțiune de cenzură, deși existența unui mecanism mai flexibil de autocurățare în interiorul sistemului ar fi imperios necesară. Bună ar fi și o lege care să permită moțiuni de cenzură pe toate palierele elective, adică și în consiliile județene, municipale, orășenești și rurale.
De ce? Fiindcă cel mai recent raport de monitorizare, cooperare și verificare (MCV) arată că, urmare a atacurilor distructive din ultimii trei ani la adresa puterilor judecătorești și legislativă, corupția a luat un avânt de nestăvilit. A devenit endemică, generalizată și un mod de viață, ea însăși un sistem, exact ca în ultimii ani de viață ai comunismului. Și atunci, cu o relație în mediile nomenclaturii – partid, securitate, administrație – se putea aranja orice. Iată, după 30 ani, ne-am întors de unde am plecat.
Europa ne plasează, de data asta, chiar și urma Bulgariei, tradițional ultima la toate capitolele. Ni se cer imperios elaborarea unui sistem independent de numire a procurorilor șefi, adoptarea unor criterii obiective pentru ridicarea imunității astfel încât imunitatea parlamentară să nu mai fie utilizată pentru a evita anchete în dosare de corupție și finalizarea procesului de reformare a Codurilor Penale. Raportul spune că România nu a pus în aplicare recomandările din noiembrie 2018 referitoare la îngheţarea intrării în vigoare a modificărilor aduse Codului penal şi Codului de procedură penală şi la redeschiderea procesului de revizuire a Codului penal şi a Codului de procedură penală.
Iar suntem repetenții clasei și de data asta nu mai este vorba despre veșnicul mafiot Dragnea și despre clica lui de complici. De data asta, raportul lovește în chiar miezul problemei: lupta dintre „conservatori” – beneficiari ai tuturor prevederilor pro-infractori adoptate în acești ultimi trei ani și „reformiști” – cei care vor implementarea regulilor europene. Spun asta fiindcă recomandările MCV vizează „garantarea unui proces judiciar transparent şi eficient, în special prin consolidarea capacităţilor şi a responsabilizării Consiliului Superior al Magistraturii”.
Trei asociații ale unor magistrați, toate pro-PSD, contestă vehement conținutul raportului. Asociaţia Magistraţilor din România (AMR), Asociaţia Judecătorilor pentru Apărarea Drepturilor Omului (AJADO) şi Asociaţia Procurorilor din România (APR) denunţă „neadevărurile flagrante” din Raportul MCV şi susţin că acestea îi „revoltă” pe magistraţi, avocaţi, pe cetăţeni şi pe „toţi cei care cunosc realităţile din justiţia din România”.
Cele trei asociaţii, conduse de judecătoarele Andreea Ciucă (AMR) şi Florica Roman (AJADO), precum şi de procuroarea Elena Iordache (APR), au criticat de-a lungul timpului activitatea DNA pe vremea Laurei Kovesi, protocoalele secrete încheiate între SRI şi parchete, fiind susţinătoare ale Secţiei speciale de anchetare a magistraţilor. Aceste atitudini ar trebui să le plaseze imediat în tabăra anti-democrată. Așa o fi? Chiar dacă, oameni fiind și nu roboți, au și interese și partizanate personale, sunt totuși magistrați. Cine finanțează acele asociații, câți membri au, pe ce lucrări științifice se sprijină obiecțiunile lor și cine are dreptate, în cele din urmă?
Neîncrederea în autoritatea unor instituții românești, a ONG-urilor care le sprijină sau le atacă a ajuns la nivelul ei maxim. Este una dintre cele mai puternice motivații ale exodului populației din ultimii ani. Nu salariile, nu locurile de muncă, nu lipsa infrastructurii, ci uciderea încrederii, cea dătătoare de speranțe. Când nu mai ai încredere în sistemul de ordine publică, în justiție, în sănătate, în învățământ, când vezi că autoritatea publică acționează după interese obscure, străine de cele ale cetățenilor, când repetenții cu diplome cumpărate ajung șefi, arunci două-trei nimicuri personale într-o valijoară și pleci.
Și revin, cine să facă dreptate, cine să despartă apele, cine să ne lămurească? Nu poate nimeni să ceară populației să aibă cunoștințe de drept civil, penal și constituțional. La ce mai plătim armate de profesori și specialiști, cercetători și publiciști în drept? CSM este împărțit în tabere ireconciliabile, ÎCCJ și parchetele sunt teatre de război, CCR este o sumă de politruci, adică numiți politic, care dă decizii în dodii, după cum sunt comandamentele celor care au făcut numirile.
Toate acestea nu sunt cauze ci consecințe. Corupția, la modul generic, nu înseamnă doar plicul cu bani, ci și trucarea concursurilor, deturnarea contractelor și distrugerea instituțiilor democratice. De aceea, când un grup de decidenți ai CE, specializați în drept, provenind cu toții din țări care o duc mult mai bine decât noi, ne arată calea eu cred că trebuie să facem ce spun ei, nu se ne mai certăm atâta între noi.
