Ciprian MITOCEANU
scriitor
E ştiut de toată lumea că TAROM e genul de companie de stat menţinută în viaţă doar pentru ca protejaţii parveniţilor politici să aibă şi ei o pâine. Şi încă ce pâine…
În timp ce sectorul privat este grevat cu taxe şi impozite din ce în ce mai greu de suportat, cei de la companiile de stat o duc foarte bine; pe lângă salariile foarte consistente bucurându-se de o mulţime de avantaje inaccesibile angajatului de rând. Aşa că nu e de mirare că, în timp, s-a ajuns la situaţia ca favorizaţii de la TAROM să formeze o mare familie. Şi nu e vorba doar de sensul metaforic al expresiei. Asta pentru că parvenitul răsplătit de partid nu se mulţumeşte doar cu ceea ce primeşte pentru el. Omul mai are rude care trebuie pricopsite, aşa că se inventează posturi şi responsabilităţi şi treaba se rezolvă. În acest peisaj cu tentă de picnic de familie notă discordantă fac oarecum amantele. N-or fi rudele cuiva, dar sunt şi ele acolo, au menirea lor şi doar n-o să le întreţină iubiţii. A trecut moda când amantele erau întreţinute de beneficiar; acum e mult mai simplu ca această responsabilitate să fie pasată către stat. Aşa are şi amanta posibilitatea de a se lăuda că prestează (şi) o muncă utilă comunităţii, plus că are asigurată şi pensia pentru vârsta la care n-o să-şi mai poată câştiga pâinea decât cu sudoarea frunţii.
Prin urmare, e oarecum de înţeles lipsa de politeţe şi de implicare a celor din familia TAROM. Impertineţa angajaţilor acestei companii de stat a devenit legendară şi imposibil de corijat. În aeroporturile din România angajaţii altor companii aeriene te ascultă cu răbdare, zâmbesc, îţi oferă sfaturile necesare şi fac tot posibilul să te ajute. Cei de la TAROM arată mereu ca şi cum i-ai deranjat de la cine ştie ce afacere importantă şi vorbesc cu clienţii de parcă ar fi intruşi pe moşia lor. Cel mai adesea nu oferă informaţii pentru că nu sunt în stare, de unde şi atitudinea de sictireală totală. Sunt total insensibili la reclamaţii; ştiu foarte bine că lucrurile se spală în familie şi familia e cât se poate de îngăduiotare cu fii rătăciţi. Despre risipitori nici nu are rost să mai vorbim.
Dar chiar şi într-o familie mare şi fericită mai există momente în care lucrurile o iau cumva razna. Mădălina Mezei, deja fostă directoare la TAROM, îl acuză pe ministrul Răzvan Cuc de la Transporturi că ar fi făcut ceva presiuni asupra ei pentru a menţine câteva avioane la sol. Taman acele avioane cu care trebuiau să se deplaseze cinci parlamentari din provincie pentru a vota moţiunea de cenzură. Având în vedere faptul că moţiunea a avut succes, exact cum au urmărit cei de la PSD, se poate trage concluzia că nici în familia social-democrată lucrurile nu stau chiar cum este de dorit.
Răzvan Cuc se numără printre puţinii perdanţi ai moţiunii, genul de pion sacrificat pentru a câştiga partida. Practic, odată plecat din minister, Cuc va deveni acelaşi anonim de mai înainte. Iar omul a dorit să fie ceva mai mult decât un pion în acest război. Măcar să strângă ceva agoniseală înainte de a părăsi ministerul, dacă nu i se oferă posibilitatea de a merge până la capăt şi să se transforme în regină. Zilele acestea a ieşit la iveală faptul că ministrul Cuc a făcut şi face presiuni pentru semnarea contractelor de sute de milioane de euro pentru infrastructură feroviară şi modernizarea aerogărilor. Chiar dacă subordonaţii denunţă că lucrurile nu sunt în regulă, pe Cuc nu-l interesează. El vrea semnate contractele respective. Ce dacă sunt din bani europeni?
Şi a început un circ mediatic care, prin amploare şi desfăşurare, a cam reuşit să trimită în plan secund problemele întâmpinate de Guvernul Orban. Cei de la PSD şi-au anunţat deja intenţia de a nu susţine guvernul liderului liberal. Posibil să se răzgândească, dar asta nu înseamnă că nu se vor dovedi cât se poate de consecvenţi pe linia sabotajului politic.
Dăncilă a anunţat că a trimis deja Corpul de Control al primului ministru atât la TAROM cât şi la Ministerul Transporturilor. Ce anume se anchetează, e cam greu de precizat. Dar Cuc rămâne pe poziţii. Păi dacă Barna nu şi-a dat demisia pentru că e anchetat de Departamentul Pentru Luptă Antifraudă, de ce să-şi dea el demisia când, în cazul lui, e vorba de anchetă în familie?
O familie care face tot posibilul să ascundă scandalurile din interior. Sunt multe şi rufele se spală în familie. Dar, când situaţia o cere, mai dai şi din casă.
