Virgil COSMA
jurnalist
Vine criza! Auzim asta de cel puțin un an. Vine sau mai stă la pândă, să ne prindă cu nădragii lăsați în vine? Sau va ocoli cu blândețe Grădina Maicii Domnului, de mila milioanelor de locuitori care trăiesc și acum sub limita prevăzută ca fiind „decentă” în legislația aflată în vigoare? Nu știm. Specialiștii PSD se întrec în a ne explica ce bine o ducem – creștere economică neîntreruptă, salarii și pensii mărite, investiții prin PNDL etc. Specialiștii Opoziției țipă din rărunchi – creșterea pe bază de consum înseamnă un dezastru previzibil, măririle de venituri pe bază de împrumuturi externe, la cele mai mari dobânzi văzute vreodată în UE, nu vor putea fi susținute la nesfârșit, iar investițiile din PNDL sunt direcționate către firmele arondate puterii. Cine are dreptate?
Ar trebui să vedem cifrele, dar și asta este o alegere dificilă. Ale guvernului sunt toate roz și dau numai cu plus. Ale opoziției sunt negre și dau toate cu minus. Mai rămâne să avem oarecare încredere în cele ale Uniunii Europene deși, și acolo, pot apărea urme de îndoială, știind că unele dintre raportări vin tot de la noi din țară. Până la cifre, ce știm sigur este că atât premierul Dăncilă cât și ministrul de finanțe Teodorovici au refuzat să semneze bugetul pe anul în curs, obligație legală a ambilor. Simplu, prin metoda Dragnea. Ce lege ne încurcă? Aia! Dăm ordonanță și o schimbăm. Dăncilă şi Teodorovici s-au scutit anul acesta de răspunderea ca bugetul să fie realizat conform regulilor internaționale pe care România le-a semnat. Conform art. 46 din deja celebra OUG 114, cei doi îşi asumă răspunderea doar pentru corectitudinea şi integralitatea informaţiilor din strategia fiscal-bugetară pentru perioada 2019-2021. Scapă de răspundere, în schimb, dacă bugetul pe 2019 nu respectă regulile pentru gestionarea eficientă a finanţelor publice. Practic, cei doi nu au mai dat declaraţii cu privire la conformitatea cu Legea responsabilităţii fiscal-bugetare, iar dacă depăşesc ţintele nu răspund. Și limitele au fost depășite, bineînțeles.
Analiștii principalelor bănci din țară avertizează că România se va împrumuta anul viitor la costuri cu până la trei-cinci ori mai mari decât ale oricărui stat din zona noastră. Asta când deja noi plătim dobânzi care se apropie de ratele la împrumuturi. Seamănă cumva cu cămătăria de cartier, nesăbuitul se tot împrumută până ajunge să poată acoperi doar dobânda, apoi nici măcar pe aceea, niciodată împrumutul integral, iar la urmă cămătarul îi ia casa. Sigur că nu o să ne ia nimeni țara, nici grecii nu au pierdut din teritorii când au ajuns în insolvență, doar că pe ei i-a salvat Europa din două motive ineluctabile: sunt în zona euro și niciunul dintre membrii zonei nu-și dorea devalorizarea monedei unice europene și, nimeni nu uită asta, sunt leagănul civilizației în care trăim și azi. Noi nu avem vreunul din motivele astea. Nu va sări nimeni să ne salveze.
Toți analiștii, și cei din țară și cei din afară, sunt de acord că nu avem cum să ratăm un deficit bugetar de cel puțin 4%, în unele accepțiuni chiar 5%, din PIB. Aducă mult peste cele mai pesimiste previziuni din vară. Scenariul dezechilibrelor e mai probabil în cazul alegerilor generale derulate la termen, dar este unul posibil și în cazul unor alegeri anticipate. Cu seria de alegeri care se apropie, de la prezidențialele din noiembrie până la parlamentarele din 2020, deficitul bugetar va fi imposibil de controlat fără măsuri corective. Ce ne tot legăm atâta de deficitul ăsta, că mai e puțin până să învețe și copiii la școală ce înseamnă? Păi, ar face bine să-l învețe, este raportul între venituri și cheltuieli – ca în orice gospodărie, fiindcă din corectarea obligatorie a acestui raport vine spaima despre care vorbeam la început, adică temuta criză.
Nu ne vom putea împrumuta la nesfârșit fără să investim în activități care aduc plus valoare, adică fără să înmulțim acei bani, nu vom putea susține la nesfârșit un aparat birocratic suprapopulat și mult prea bine plătit fără să-i cerem performanță și servicii ireproșabile. Cota de eficiență în administrația publică tinde vertiginos către zero, salvată fiind de câțiva dinozauri ascunși în fundul instituțiilor și care sunt singurii care știu ce este de făcut. Suntem cu cinci milioane mai puțini și plătim birocrați mai mulți decât aveam când eram 22 milioane. Investim mai nimic în cercetare și inovare, doar cât să nu-și piardă posturile câțiva protejați ai puterii politice. Aruncăm banii în învățământ ca într-o fântână. Din ce în ce mai mulți și cu rezultate din ce în ce mai proaste. Inaugurăm cu primar și sobor de preoți wc-uri școlare supraevaluate la preț de zece ori.
Adică suntem ineficienți. Nu din nepricepere, ci din hoție. Când în mintea guvernanților este un fel de amestec haotic de incompetență și gândire de tip interlop, aceasta se transmite cu viteza fulgerului până la cel mic nivel de administrare a teritoriului. Astfel încât un răspuns la întrebarea din primul paragraf trebuie să fie mai degrabă afirmativ. Dacă nu schimbăm urgent paradigma, citește întregul sistem de administrare al țării, da, vine criza. Și încă una așa de gravă cum nu am mai avut, fiindcă pică și într-un context internațional extrem de defavorabil.