Ciprian MITOCEANU
scriitor
De aproape trei decenii, scrutinurile electorale sunt precedate de reprize de circ politic care demonstrează că numitul Caragiale nu a fost decât un fin observator al năravurilor vremurilor sale, năravuri de care nu ne-am vindecat. De fapt, circul politic este o prezenţă constantă a zilelor noastre, numai că înainte de alegeri au loc spectacole grandioase, numai bune să sucească minţile cetăţeanului de la care se aşteaptă votul.
Cu ochii la spectacolul oferit de bufonii politici, spectatorii ignoră adesea dezvăluiri care ar trebui să-i revolte într-o asemenea măsură încât să se ridice în picioare şi să-i alunge de pe scenă pe măscăricii cu pretenţii de vedete şi salvatori de patrie. Din păcate, aşa ceva nu se întâmplă şi nici nu se va întâmpla prea curând, în condiţiile în care pasivitatea cetăţeanului – a celui căruia i s-a băgat în cap că, indiferent ce-ar face, nu poate decide viitorul ţării – a ajuns la cote la care poate fi considerată de-a dreptul complicitate. Pentru că gloata de neaveniţi care a acaparat conducerea statului s-a căţărat spre funcţii bazându-se pe lipsa de reacţie a românilor care, prin comportamentul lor, amintesc de Cănuţă, om sucit, alt personaj celebru din universul zugrăvit (şi prea puţin creat) de Caragiale.
Pe scena dominată de meschin şi manipulare a ajuns să-şi facă numărul Alexandru Cumpănaşu, un bufon care a reuşit să atragă atenţia publicului jucând cartea unchiului îndurerat, dispus să lupte până în pânzele albe pentru a face lumină în cazul morţii nepoatei sale. Omul combate bine pe reţelele de socializare, are izbucniri pe placul românului cu mintea setată de televiziunile de partid, e un personaj, ce mai! Unul care a atras atenţia atât de mult încât a devenit subiectul unor anchete foarte serioase. Iar ceea ce s-a descoperit ar trebui să-l facă pe Cumpănaşu să dispară din viaţa publică sau – şi mai bine – să fugă din ţară. Ceea ce ar conveni de minune unor instituţii care s-au trezit în postura de a da explicaţii.
Pentru că e dificil de explicat cum un individ cu studii medii, care nu a absolvit nici măcar o universitate particulară – o denumire ceva mai pretenţioasă pentru o fabrică de diplome – a primit atâţia bani de la stat pentru a realiza tot felul de proiecte aiurite, cu nume pompoase, dar care nu au produs nimic util societăţii. Cumpănaşu are studii superioare doar în opinia lui şi, din punctul lui de vedere, e mai mult decât suficient. Se ceartă cu toată lumea şi ameninţă într-un limbaj de mahala cu judecata pe cei care fac dezvăluiri despre persoana lui. Asta pentru început, că dacă ajunge preşedinte…
Cu câteva zile în urmă şi-a afişat pe pagina personală imagini cu diploma de bacalaureat şi l-a ameninţat pe ministrul Breaz cu judecata pentru că l-a calomniat atunci când acesta a spus că nu are nici măcar studii medii. E demn de remarcat faptul că „prezidenţiabilul” Cumpănaşu a rămas surd la cei care i-au cerut insistent să arate şi diploma universitară. Până la urmă, dacă tot te-ai apucat să dai din casă, fă-o până la capăt.
Odată cu dezvăluirile de presă a început şi lepădarea de Cumpănaşu. Lepădare şi nu prea, doar de ochii lumii, să nu se irite spectatorii. Cică instituţiile nu au ştiut nimic despre lipsa de studii a individului. Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative, instituţie de la care Cumpănaşu a încasat sume colosale, a anunţat că e posibil să depună o plângere la Parchet împotriva individului. Nu e sigur, e doar o variantă de luat în calcul… Ministerul Culturii, de la care acelaşi Cumpănaşu a încasat drepturi de autor de peste şase sute de mii, a ţinut să precizeze că, de fapt, e vorba despre bani europeni. Cu alte cuvinte Cumpănaşu nu a furat de la statul român, a furat de la Europa. De vreme ce contribuabilul român a început să se prindă cum stă treaba cu furtul de la stat, s-a trecut la etapa superioară; cea cu furtul de la Europa.
Acum ceva timp am scris despre cercetătorii străini care, deşi somităţi în domeniul lor de activitate, nu se puteau angaja să cerceteze la Laserul de la Măgurele deoarece nu dispuneau de nişte hârţoage pentru dosar – apropo, dacă nu ştiaţi, laserul de la Măgurele îl datorăm lui Cumpănaşu. Şi scutul de la Deveselu tot creaţia lui Cumpănaşu este. Nu e banc, e declaraţia individului. Într-o ţară în care birocraţia afectează toate sectoarele şi dacă nu ai dosarul complet nu primeşti pensie de invaliditate chiar dacă nu ai mâini şi picioare, Cumpănaşu a fost angajat într-o mulţime de instituţii fără a avea studiile necesare. Iar acum cei responsabili spun că nu au ştiut sau că a furat din altă parte. Explicaţii de închis gura. Încă nu am auzit vorbindu-se de anchete serioase în cadrul instituţiilor spoliate prin intermediul lui Cumpănaşu. Iar de aici trebuie să înţelegem că, de fapt, cazul Cumpănaşu nu e unul singular. E doar un bufon căruia i-a căzut masca şi acum toată lumea ştie cum arată chipul imposturii.
Din păcate, e doar singurul căruia i-a cazut masca. Şi, în ciuda imposturii evidente, omul nu doar că e liber, dar împotriva lui nu au fost formulate nici măcar acuzaţii, deşi poate fi acuzat lejer de fals în acte, declaraţii şi fraudare de fonduri europene. Un clovn demascat, circul continuă. Sub măşti se ascund şi alţi impostori care trăiesc bine din banii publici. Dar, de vreme ce n-au ieşit în evidenţă, pot dormi liniştiţi.