Lucia OLARU NENATI
scriitor
Zău că nici nu-mi mai vine să mă uit la televizor! De atâta vreme, de când cu telenovela despre vedeta Dincă, ne cutremurăm cu oroare doar dacă auzim despre subiectul acela de film horror, de fapt, mai cumplit și mai îngrozitor decât orice scenariu imaginat special ca să producă emoții terifiante! Dar credeam că se va sfârși această mizerabilă tărășenie, sperând cu înverșunare într-un final totuși mai puțin groaznic. Adică speram că acele fete, atât de luminoase și drăgălașe n-au fost totuși omorâte așa cum a mărturisit atât de sec această nouă întrupare a lui Jack Spintecătorul. Și, culmea, ceea ce susținea această speranță era o anume deducție logică sinistră, dar totuși ceva mai preferabilă decât moartea! Și anume că dacă acel monstru devenit vedetă horror a răpit, acum ca și altă dată, asemenea fete, a făcut-o pentru un folos deja estimat și realizat: să le „livreze” rețelei constituite a traficului de tinere, asemănătoare acelei sintagme de odinioară: „carne de tun”. Dar măcar să mai fie vii, deși viața unei ființe după o asemenea experiență nu mai poate fi vreodată cum a fost. Raționamentul este acela că pentru o creatură rudimentară precum acel Dincă totul se subsumează lăcomiei care năclăiește în magma sa orice pâlpâire de milă, de omenie, de compasiune și înțelegere. Scopul final al acțiunilor sale este câștigul estimat pentru aceste fete diafane, așadar moartea lor nu i-ar aduce nici un câștig. Iar dacă el a recunoscut din prima că le-a omorât, ceea ce orice om normal ar nega cu înverșunare, nu este decât o dovadă peremptorie că pentru el există o teamă mult mai mare decât aceea de-a fi arestat pentru crimă. Chiar mintea lui rudimentară știe că trădarea acelei caracatițe mafiote care-l manipulează și-l dirijează constituie o primejdie mult mai cumplite decât închisoarea! Căci dacă intră la pușcărie abia că scapă de grija zilei de mâine: pedeapsa cu moartea nu mai există în această țară, condițiile de viață din închisori sunt tot mai adaptate cerințelor moderne, de când madame Europa tot vociferează că deținuții nu au destul confort, televizoare, băi sau paturi comode ș.a. Bref, deci nu are de se teme de pedeapsă. Căci dacă e adevărat ce se insinuează sotto voce despre asigurarea nevoilor bărbătești ale unor colaboratori
cantonați pe aici, prin preajmă și care nu acceptă decât prospătură fragedă, atunci chestiunea se rezolvă la nivele înalte și cât se poate de silențios. Ori dacă aceste canale (era să scriu „canalii”) duc peste granițe, prin meandrele impecabilei și exigentei Europe, tot n-are nici o grijă căci știe deja că în orice litigiu tot românii sunt vinovați de serviciu. Și cât de frumoase și delicate erau acele fete! Și câtă bucurie și lumină aduceau ele în familie, așa precum știu atât de bine toți cei ce sunt binecuvântați să aibă copii și mai ales, fetițe, gingașe, vesele, pline de speranțele unui viitor senin și optimist!
Iar acum, mai nou, a căzut ca un trăsnet vestea că s-a întâmplat ceva și mai cumplit, de parcă am fi blestemați sau pedepsiți pentru mari păcate – și nu putem știi dacă nu e chiar așa! Acum nu mai este vorba despre supoziții, ci chiar de cea mai cumplită certitudine: o fetiță frumoasă ca un îngeraș, ce purta încă acea aromă indicibil de dulce a primei copilării, a fost răpită de un „turist” olandez și, vai, doamne! ucisă cu sânge rece! Un oaspete venit din acea țară a drogurilor permise și a felinarelor roșii și care ne tot dă lecții de bună purtare și se opune superior intrării noastre în Schengen și din care, dacă vă amintiți, un lider prezent la vestitul Summit de la Sibiu, a răspuns mizerabil de arogant celor ce îndrăzniră să-l întrebe ceva ce nu i-a plăcut. Asta probabil ca să-și verse năduful pentru îndrăzneala noastră de-a refuza să le oferim portul Constanța pe tavă în chip de ofrandă pentru favoarea de-a ne onora cu atenția lor! Ei, și dacă tot a venit vorba, și se tot spune despre producția de „carne de tun”, care a luat locul în top performanțelor tehnice românești de odinioară, oare nu s-ar cuveni ca în vreun conclav înalt de pe la Bruxelles, ori chiar la vreun asemenea summit cu pretenții să se abordeze frontal și eficient măsurile necesare eradicării acestui flagel?
Dar dacă luptele politice absorb toată energia înalților beligeranți, cui să-i mai ardă de niște fleacuri precum viețile fragede ale unor bieți copii nevinovați și inocenți, lipsiți de orice apărare!
