Cătălin MORARU
redactor șef
„Cum îi veți convinge?”. Asta e întrebarea pe care tot o pun ziariștii. Liberalilor, în special, vizavi de discuțiile cu parlamentarii altor partide legate de semnarea moțiunii de cenzură, care ar trebui să dea jos guvernul PSD. Răspunsuri valide nu prea sunt la întrebarea asta, deriva asta în care se află guvernul nu îi prea îndeamnă pe parlamentari să pună umărul la dărâmarea acestuia. La mulți dintre ei, motivele sunt strict personale, pentru a-și păstra scaunele de parlamentar. Că de la căderea guvernului, până la alegeri anticipate, nu mai e decât un pas.
Am văzut mulți dezamăgiți după votul din Senat, care l-a propulsat pe expiratul Meleșcanu pe funcția de președinte al camerei superioare a Parlamentului, devenind al doilea om în stat. Oamenii tind să creadă că degringolada din PSD se reflectă și la vot, ori nu e așa, pesediștii sunt soldați disciplinați ai partidului. Deocamdată. Iar reprezentarea în Senat e cea de la alegerile din 2016, nu de la europarlamentare. La Cameră ar fi putut avea o problemă pesediștii dar, așa cum anticipam, neconflictuala Viorica Dăncilă a reușit foarte ușor să spargă ALDE în bucățele, oamenii din organizația asta vor la putere, nu sunt făcuți pentru opoziție. Ar fi chiar amuzant să se adune și să îl excludă pe Tăriceanu din partidul pe care el l-a făcut.
Așa că, deocamdată, opoziția nu prea are șanse cu moțiunea. La asta se mai adaugă și mișcările lui Ponta, care azi o schimbă pe Viorica, mâine semnează cu ea pactul ăla care parcă e scris de copii mici. Că Ponta vrea să cucerească PSD, nu guvernul. Și obținem un tablou în care nici un partid nu vrea, realmente, să vină la guvernare.
Și asta pentru că nimeni nu uită episodul Cioloș, după care pesediștii au revenit triumfători, cu populism și bani aruncați aiurea. Așa cum au făcut tot timpul când au fost probleme, de altfel, știm deja că PSD nu a condus niciodată țara în momente de criză.
„Drole de guerre” (războiul ciudat) este o expresie din al Doilea Război Mondial. Este perioada dintre septembrie 1939 – când Franța și Marea Britanie au declarat război Germaniei – și mai 1940. Timp în care nu au avut loc operațiuni militare majore ale aliaților, în timp ce nemții au cucerit Polonia și rușii Finlanda. Această inactivitate a dus mai târziu la alungarea aliaților din Europa.
La ceva asemănător asistăm în perioada asta, pe scena politică românească. Guvernul Dăncilă mai atârnă de un fir de ață, dar nimeni nu prea vrea să se atingă de firul ăla. Mai văd pe la USR declarații vizavi de moțiune, liberalii spun și ei că sunt gata să intre la guvernare. De fapt, toată lumea o așteaptă pe Viorica Dăncilă să pretindă că se împiedică.
Pentru a ne lămuri de ce așteptarea asta, nu are rost să ne afundăm în date economice, de data asta, un singur indicator e lămuritor. Din cele opt miliarde de euro împrumutate de statul român în acest an, șase miliarde s-au dus înapoi, pentru plata dobânzilor și creditelor precedente. Nu mai e de mirare de ce nici mare parte din PSD nu mai vrea la guvernare, de aia cică se pregătesc mari mișcări de trupe spre Pro-România, în caz de dezastru.
Pragmatic discutând, manevrele opoziției sunt de înțeles. Problema e doar că cei care le-au acordat votul nu prea mai au răbdare și nici pentru pragmatism nu i-au votat. Rămâne să vedem dacă nu se vor plictisi până la alegerile prezidențiale că, fără evenimente majore, nu se va schimba nimic până atunci.
Pentru că, respectivele alegeri, vă dați seama, sunt mult mai importante decât alegerea unui președinte. Vor duce și la dispariția unor partide și a multor lideri politici. Totul depinde, ca de obicei, de prezența la vot. De aia opoziția ar trebui să ia în calcul foarte serios că alegătorii s-ar putea simți dezamăgiți de acest război politic ciudat.
