Virgil COSMA
jurnalist
Din punct de vedere politic, suntem în plin teatru al absurdului. Administrația merge de una singură, pe avarii, într-un fel de derivă spre nicăieri. Actele sunt semnate de secretari de stat, subsecretari sau directori de prin ministere. O mulțime de instituții – inspectorate, direcții, agenții, tribunale, teatre – sunt conduse de interimari. Înscăunați prin numire, ca să fenteze concursurile, majoritatea sunt ținuți sub amenințarea demiterii la cea mai palidă împotrivire. De partea cealaltă, mai bine de jumătate din populație împinge de la spate un președinte trezit ca de pe altă lume ca, de pe bastioanele fumegânde ale sistemului legislativ, să limiteze cumva proporțiile dezastrului. Astfel încurajat dar și cu gândul că asta este calea pentru un nou mandat, Johannis respinge la foc automat propunerile premierului pentru portofoliile vacante din executiv.
Ce răspunde premierul? Că vrea să rămână la guvernare cu orice preț și că președintele împiedică guvernul să funcționeze. Este ca și cum i-ai reproșa polițistului care vrea să te amendeze fiindcă ai trecut pe roșu că te împiedică să circuli. „A trebuit să schimbăm proceduri și să modificăm acte normative pentru ca oamenii din ministere și agenții guvernamentale să-și poată primi salariile. A trebuit să amânăm măsuri sau să redefinim activități ca să putem funcționa”, spune Dăncilă. Numai că toate aceste măsuri luate de premier sunt împotriva legii și a tuturor cutumelor bunei guvernări, Constituția e limpede în acest caz.
Cui profită conflictul dintre președinte și premier, asupra căruia CCR ar trebui să se pronunțe săptămâna viitoare, ca urmare a sesizării dnei Dăncilă? Păi lui Victor Viorel Ponta, fostul „star” al politicii autohtone, născut talent și retras speranță. De aici și șarada din titlu. Numai că liderul Pro România nu prea are de a face cu România în acest moment ci cu setea de răzbunare a pesediștilor excluși din partidul mamut. Lupta dintre PSD și Pro România, în care ALDE este doar victimă colaterală sortită pieirii, ar trebui să ducă la redefinirea stângii românești, în sens european. Dar mă tem că nu se va întâmpla așa.
În fapt, confruntarea dintre VVD și VVP se poartă cu prețul destabilizării financiare a țării pe termen lung. Bătălia este pe bani și nu pe principii. Dăncilă, susținută de un grup de disperați care nu mai au ce pierde, este hotărâtă să reziste, în timp de Ponta speră să destructureze PSD pentru a-l absorbi apoi în Pro România. Și, dacă nu intervine vreo minune, așa se va întâmpla. Este limpede că strategia lui Victor Ponta este de a o elimina pe Dăncilă de la conducerea guvernului pentru a-i bloca accesul la singura ei armă, controlul și distribuția banilor publici. Ceea ce nu spune Ponta, dar baronii știu din instinct, este că accesul la resurse va fi limitat la prietenii lui Ponta și că nu va mai loc pentru toată clientela PSD. De aceea reușește Dăncilă să reziste.
Ea are 45 de zile pentru a cere un vot de încredere și nici nu este obligată explicit de Constituție să demisioneze dacă îl pierde. A și declarat că nu se grăbește și a începu la mituirea clientelei cu daruri pentru bugetari și mărirea pensiilor. Mai mult, racolează miniștri și parlamentari ALDE, oferind funcții și contracte, adică vrabia din mână, față de cioara din par pe care o promite Ponta. Aici intervine decisiv și cel de-al treilea factor, președintele aflat deja în campanie electorală. Pentru Johannis, dna Dăncilă este de departe adversarul cel mai convenabil într-un ipotetic tur II. Însă menținerea ei, să-i spunem tolerarea ei prin artificii juridice obișnuite pe la noi, până după prezidențiale, îi cam taie aripile lui Ponta. Astfel că șarada din titlu mai primește o abreviere, la horă participă și KWJ. De ce Johannis singur și nu liberalii? Fiindcă, în lipsa unor lideri credibili, aceștia au devenit simpli purtători ai trenei prezidențiale. Iar USR și PLUS, în ciuda mobilizării extraordinare în spațiul virtual și a succesului de la europarlamentare, nu intră deocamdată în jocurile la vârf.
În concluzie, asistăm doar la permutări penibile de politicieni compromiși, produse ale „sistemului” bazat pe corupție, aservire politică a instituțiilor și capturarea resurselor statului. Iar Victor Ponta nu reprezintă o alternativă pentru pesediști, fiindcă nu le poate garanta accesul la resurse, dar nici pentru o stângă democratică. Îi știm antecedentele, în ciuda morgii europeniste pe care a adoptat-o. Degeaba a încercat el să forțeze mâna opoziției să dărâme Guvernul Dăncilă, Opoziția nu are nici un motiv să preia dezastrul lăsat de guvernarea PSD și preferă alegeri anticipate unui guvern comun cu ALDE și Pro România, care nu ar face decât s-o compromită. Acestea nu pot avea loc decât după alegerile prezidențiale. Până atunci, Ponta nu are vreun interes să oprească degringolada PSD, ba dimpotrivă. Astfel că un previzibil scor catastrofal al dnei Dăncilă va duce la disoluția PSD în Pro România sau invers, indiferent cum se va numi viitoarea formațiune politică. Iar noi, alegătorii, nu uităm că Ponta a fost cel care a declanșat primul, în 2012, cel mai grav atac politic împotriva instituțiilor independente și a Justiției.
