Marius ILINCARU
jurnalist
În ultimele zile vedem un val de declaraţii dinspre clasa politică, tot mai contradictorii cu interesele, cu gândirea şi cu acţiunile liderilor tuturor partidelor, începând cu cele de la putere şi terminând cu cele din opoziţie.
După ieşirea ALDE de la putere, tot mai mulţi reprezentanţi ai PSD susţineau ideea predării guvernării, numai că după şedinţa partidului, decizia luată, şi culmea, în unanimitate, a fost cu totul alta: „continuăm guvernarea pentru ţară”. De ce?
Două sunt motivele.
Primul motiv ţine de frică. PSD trăieşte cu teama modificării legislaţiei electorale, în sensul că, odată ajunsă la putere, opoziţia va decide prin ordonanţă de urgenţă alegerea primarilor în două tururi de scrutin. Şi asta nu e bine deloc pentru partid, deoarece PNL şi USR se vor canibaliza la locale, iar PSD, care are şi cei mai mulţi primari, în special în rural şi urbanul mic, va putea contabiliza scoruri electorale frumoase. De aceea, după modelul guvernării Ponta, social-democraţii vor să împingă pierderea puterii până ce guvernul va stabili data şi cadrul alegerilor locale, adică până în ultimele şase luni, pentru ca cei care vor veni la putere să nu mai poată face nimic, cum nu a putut nici Cioloş în 2015-2016.
Al doilea motiv ţine de imagine. „Nu părăsim barca precum şobolanii! Vreţi puterea, daţi-ne jos!”. Astfel, PSD încearcă să pozeze într-un partid responsabil, căruia îi pasă de ţară şi transferă acţiunea către opoziţie, care, însă, nu are niciun motiv să preia acum puterea. Economic, România nu stă tocmai roz, partidele de opoziţie nu sunt încă pregătite de guvernare, plus că nici politic nu este cel mai bun moment să preia puterea acum. Chiar dacă în discursul public spun că vor să ia puterea, singurul care şi-o doreşte cu adevărat este Ludovic Orban, singurul lider de partid care nu este nici măcar parlamentar. La nivel de partide USR şi PNL cresc ca din apă, fără să facă nimic, capitalizând doar pierderile PSD, căruia i-ar conveni să predea acum puterea, dar nu de bunăvoie, ci după o moţiune de cenzură, pentru că până la alegerile locale, ca să nu mai vorbim de generale, ar inversa trendul. Doar că, şi aici apare o problemă, actualii lideri şi mulţi dintre cei care sunt exponenţii puterii în partid vor trebui şi vor fi forţaţi să treacă pe linie moartă. Într-un fel sau altul, meritat, ei vor deconta oalele sparte, pentru că ei sunt cei care l-au girat trei ani pe Dragnea, care i-a adus aici unde sunt acum.
De altfel, de aici şi agitaţia acestora de a-şi aranja cât mai repede rubedeniile şi apropiaţii. De asta asistăm la un val de pesedişti care s-au trezit toţi, deodată, că au aptitudini de funcţionari şi că sunt specialiştii specialiştilor, deşi, în cazul multora dintre ei, profesorii pe care i-au avut se întreabă cum au reuşit să ia bacalaureatul sau să facă o facultate.
Astăzi va începe o nouă sesiune parlamentară şi este de aşteptat că opoziţia, aşa cum spunea, să depună o nouă moţiune de cenzură. Va fi cea mai interesantă din istoria postdecembristă a României, o va bate la acest capitol şi pe cea a PSD prin care şi-a dat jos propriul premier, pe Sorin Grindeanu. Opoziţia şi puterea vor fi forţate să voteze împotriva a ceea ce-şi doresc, dar conform cu discursul lor public. Dacă mai punem la socoteală şi faptul că mulţi dintre parlamentari nu vor mai prinde un nou mandat şi nu-şi doresc sub niciun chip să şi-l scurteze pe acesta, votul care va fi dat în Parlament va fi extrem de interesant de urmărit, pentru că ambelor părţi s-ar putea să le iasă ceea ce nu-şi doresc cu adevărat.
