Ciprian MITOCEANU
scriitor
În condiţiile în care cazurile Caracal şi Săpoca au reuşit să monopolizeze atenţia publică, producând paravanele mediatice de care coaliţia are nevoie ca de aer, dar şi erodând imaginea celui mai ruşinos Guvern de care a avut parte România, e destul de dificil ca un eveniment să „ia faţa” şi să devină ştire de interes naţional. Trăim vremuri tulburi în ceea ce priveşte mass-media. Ştirile sunt rostogolite în spaţiul public doar pentru capacitatea lor de a deveni virale, pe prea puţini mai interesează informaţia corectă şi onestă. Fabricarea de ştiri false a devenit o profesie din care se poate trăi mai bine decât din muncă cinstită. Cât despre manipulare, ce să mai povestesc? Să spun că a ajuns la apogeu ar însemna să dau dovadă de un optimism de-a dreptul inconştient. În toiul evenimentelor din ’89 cei ieşiţi în stradă au strigat, printre altele „Cu televizorul aţi minţit poporul”. Asta în condiţiile în care nimeni nu credea de ani buni în aberaţiile difuzate de televiziunea publică.
Şi constatăm că, după trei decenii, televiziunile manipulează mult mai grosolan dar şi mai eficient, conform indicaţiilor dictate de partide. Adică e aproape ca pe vremea lui Ceauşescu, numai că acum mulţi chiar cred cu tărie în ceea ce li se bagă în cap, tocmai pentru că „a spus la televizor”. Iar asta o spun mulţi dintre cei care, în acel Decembrie, denunţau manipularea cu ajutorul televiziunii publice. Încurcate sunt căile comunicaţiei şi manipulării.
Opinia publică, focusată pe „dezvăluirile” de la Caracal – de fapt nimic nou, demersul jurnalistic amintind de jalnicele realizări de tip Elodia – a reuşit să ignore ştiri cu mult mai importante. Până la urmă e mai interesant ce mănâncă Dincă în arest decât ce se întâmplă în jurul nostru; iată nivelul la care televiziunile de partid au reuşit să educe o mare parte a populaţiei.
Ziua de luni a început sub semnul panicii. O panică moderată; lumea aştepta cu sufletul la gură să afle ce ma spun vecinii lui Dincă. Cică urma să se revină cu noutăţi absolute. Ştirea conform căreia un nor radioactiv urma să treacă pe deasupra României a fost tratată cu indiferenţă. Se mai întâmplă…
Personal, am dorit ceva lămuriri. Trăiesc de prea multă vreme în România şi m-am cam obişnuit cu modul de lucru al autorităţilor. Aşa că am sunat la Ministerul Mediului unde mi s-a spus că treaba cu norul e o prostie. Cică cei de la Agenţia Naţională de Protecţia Mediului nu au raportat niciun fel de creşteri ale radioactivităţii. Pot să sun la ei, să mă lămurească.
Am sunat la ANPM. Unde mi s-a spus cam acelaşi lucru, că nu sunt motive de panică. Dar când am întrebat de unde au datele mi s-a răspuns sec că acestea au fost comunicate de minister. Acelaşi minister care mă asigurase, prin vocea băiatului de la telefon, că ANPM a raportat că totul este în regulă. Când am întrebat cine îşi asumă datele comunicate în spaţiul public, mi s-a oferit un răspuns ce tinde să devină clasic. Cei care au făcut măsurătorile. În ciuda faptului că am insistat, nu am reuşit să aflu cine sunt cei care au măsurat radioactivitatea atmosferei. Datele sunt de la Minister. Ministerul spune că le are de la ANPM şi tot aşa. Ca în bancul cu meteorologul şi indienii; cineva a dat nişte date şi acestea au fost luate de bune. Dar cine anume? Nu contează, măsurătorile sunt corecte. Există un comunicat oficial pe pagina de Facebook, intraţi şi citiţi acolo. Şi chiar dacă ar fi o problemă nu se poate face nimic pentru că vorbim de radioactivitate; să ne rugăm să nu fie. Chiar aşa mi s-a spus, să ne rugăm ca totul să fie bine, altceva nu se poate face.
Un comunicat sec, în care o sumedenie de instituţii şi agenţii dezmint o ştire falsă. Genul de comunicat care demonstrează încă odată amatorismul celor care pretind că sunt îndreptăţiţi să ne conducă. În ţările civilizate (şi nu numai), când este ceva de comunicat, preşedintele, primul ministru sau ministrul de resort o fac într-un cadru oficial, în faţa presei. Drapelul ţării şi însemnele guvernului sunt afişate la vedere, ceea ce înseamnă, printre altele, şi asumarea comunicatului, înseamnă respect pentru cetăţean şi instituţiile statului. În România se comunică pe Facebook şi alte reţele de socializare. Ecaterina Andronescu pretinde că a aflat de pe reţelele sociale că a fost demisă. Adică nici măcar nu i s-a dat un telefon în prealabil.
Amatorism, neglijenţă, incapacitate personală şi instituţională. Aici am ajuns după trei decenii de numiri politice şi de pasare a responsabilităţii, de teama amestecată cu scârbă că „să nu se întâmple în mandatul meu”. A existat o problemă? Instituţiile spun că nu. Asta în condiţiile în care, în ziua de 8 august, atmosfera din zona litoralului era împânzită de elicoptere militare. Zburau aşa, că nu aveau ce face? Elicopterele militare nu prevestesc nimic bun. Când sunt prea multe, când zboară prea jos sigur s-a întâmplat ceva. N-a existat nicio explicaţie oficială pentru zborurile de pe data de 8 august. Şi nici nu trebuie să ne mire; trăim în România unde oficialii nu-şi asumă nimic din ceea ce le poate dăuna funcţiei. Pentru că excesul de impilicare poate dăuna grav funcţiei.
