George LAZĂR
director
Tragedia de la Caracal, care a stârnit atâta emoție, seamănă, păstrând proporțiile, cu drama de acum aproape patru ani din clubul bucureștean Colectiv. Ambele tragedii sunt doar capitole ale drumului strâmb, în căutarea democrației, pe care s-a înscris țara în care unii din noi încă mai locuim, despre care scriem de mulți ani. Circulă pe rețelele sociale numeroase teorii ale conspirației, una mai stupidă și mai fantezistă decât alta, în încercarea de a explica inexplicabilul: cum a fost posibil?
Ei bine, ca de obicei, explicația valabilă este cea mai simplă și se află la îndemână, o știm cu toții, chiar dacă asistăm neputincioși la degradarea fără precedent a mediului în care trăim. Se întâmplă pentru că o șleahtă tot mai numeroasă de indivizi, numiți „politicieni”, au capturat instituțiile statului și se comportă arbitrar, aservindu-și-le, indiferent de consecințe.
Astfel, toate posturile de șefi, la toate nivelele, plătite de la buget, au fost oferite numai clientelei „politice”, iar acest lucru este extrem de vizibil câtă vreme și panarama de prim-ministru s-a cățărat la vârf în același fel. Criza fără precedent în care a ajuns țara noastră este profundă, iar efectele se văd peste tot de mai mulți ani. În sănătate, în afară de majorarea heirupistă a salariilor medicilor și asistentelor, altceva nu s-a făcut. Nu s-au construit spitalele regionale, dotarea secțiilor medicale este deficitară și periodic apar sincope în aprovizionarea cu medicamente. Sistemul informatic al Casei de Asigurări de Sănătate este nefuncțional de mai multe săptămâni și nimeni nu poate spune când va porni și când se va opri iar. În transporturi, construcția autostrăzilor, pe care le vrea toată lumea, bate pasul pe loc sau în cel mai bun caz avansează cu viteza melcului, în pofida miniștrilor schimbați ca pe șosete. Calea ferată este pe punctul să devină complet nefuncțională, accidentele sunt tot mai frecvente și este doar o chestiune de timp până la o catastrofă feroviară de proporții, în pofida reducerii vitezei de deplasare a trenurilor. Învățământul produce tot mai mulți analfabeți funcționali, chiar dacă au crescut serios lefurile dascălilor, iar abandonul școlar este la cote maxime. Poliția și jandarmeria sunt conduse de indivizi cu doctorate plagiate, iar justiția este făcută de personaje numite de „politicieni”, mituite cu lefuri și pensii speciale.
Remarcați că în tabloul descris, pe care îl puteți completa după voie cu propriile exemple, oamenii pricepuți și competenți nu se regăsesc nicăieri. Și cum fala e mare, mediocrii numiți pe bază de pile ajung ca, după ce stau o vreme în birou cu secretară la ușă și sunt plimbați de șoferi, iar lumea le spune „domnul director” sau „doamna directoare”, să își închipuie că se pricep la ceea ce ar trebui să facă sau, ca să-l parafrazez pe Dragnea: „le mai crește un cap”, așa cum s-a întâmplat și cu premierul Viorica. Să fim bine înțeleși: oameni pricepuți încă se mai găsesc peste tot, și în administrație sau poliție, și în jandarmerie, și în învățământ sau în spitale, însă, chiar dacă ar vrea să facă treaba pentru care sunt plătiți, sunt împiedicați de gașca de pile inepte și, mai ales, sunt perfect conștienți că nu vor putea niciodată să avanseze, oricât de harnici și deștepți ar fi, așa că, dacă nu pleacă din țară, ajung să se complacă într-un dolce farniente, așteptând pasivi să treacă ziua de lucru.
O altă problemă majoră mai este și aceea că șeful numit „politic” își aduce cu el cortegiul de rubedenii și amici, de cele mai multe ori la fel de nepricepuți, oameni care rămân și după înlocuirea șefului, parazitând și mai tare sistemul. Această practică s-a generalizat, devenind universală în România. Televiziunea publică este plină de pile, amante, neveste și copii ale diferiților „politicieni” ce s-au perindat la putere. La fel, Tarom sau Compania Națională de Drumuri și Autostrăzi, căpușate aproape integral de rude și pile care, atunci când nu mai încap în vreo slujbă publică, zeii lor protectori le inventează una. Așa au apărut 256 de agenții și oficii de stat (dacă nu s-or mai fi înmulțit după momentul în care scriu aceste rânduri), cele mai multe la fel de inutile ca hârtia igienică folosită, ticsite cu din nou pile, rubedenii și amici. Toți, fără excepție, și indiferent de partid, inclusiv neamțul nostru președinte, recurg la această practică, punând tot mai multă povară pe sistemul public, plătit de la buget.
Nu trebuie să fii mare profet ca să înțelegi că sincopele în funcționarea instituțiilor publice vor continua, vor deveni tot mai frecvente și se vor agrava. Este la fel de evident însă și că sistemul actual, cangrenat de impostură, nu mai poate suporta abuzurile la care este supus și va intra în colaps, iar victimele vom fi noi toți. Nu însă și impostorii, chiar dacă vor cădea de sus. Sunt pur și simplu prea nesimțiți ca să-și dea seama.
