Ciprian MITOCEANU
scriitor
Cu patruzeci de ani în urmă regizorul Sydney Pollack reuşea să sensibilizeze o lume întreagă cu ecranizarea romanului „They Shoot Horses, Don’t They?”, publicat în 1935 de către Horace McCoy. Şi caii se împuşcă, nu-i aşa? Filmul a reuşit să reziste timpului şi, din anumite puncte de vedere, este reprezentativ pentru ceea ce se întâmplă în România zilei de azi.
M-am tot gândit la filmul lui Sydney Pollack zilele trecute şi, foarte probabil, o să mă tot gândesc de acum încolo. Asta pentru că guvernanţii au reuşit să se detaşeze într-un asemenea hal de problemele celor pe care au pretenţia să-i reprezinte, încât cinismul a devenit politică de stat.
După ce, timp de şaptesprezece zile, platforma online care gestionează cardurile de sănătate a fost blocată, purtătorul de cuvânt al CNAS, un anume Daniel Osmanovici, a precizat că „oamenii mor oricum, şi cu, şi fără sistem”. Până la urmă sistemul a fost repus în funcţiune cu poticnelile de rigoare. De vină pentru ce s-a întâmplat cică ar fi un anume muncitor de la mentenanţă care a reuşit să taie un cablu de date. Evident, o scuză de toată jena. Vorbim de un sistem care a costat peste suta de milioane de euro şi în lipsa căruia toate operaţiunile sunt blocate. Cât timp sistemul a fost blocat doar bolnavii în stare gravă au mai beneficiat de servicile medicilor de familie şi asta cu riscul ca respectivele servicii să fie plătite din buzunar pentru că nu puteau fi validate de sistem.
Şi, cu toate că sistemul de gestionare a cardurilor de sănătate e de importanţă vitală şi a costat cât câteva spitale, acesta funcţionează cu întreruperi. Cei care se ocupă de întreţinerea acestuia nu au reuşit să conceapă o rută alternativă de păstrare şi accesare a datelor pentru situaţia când pică un server sau – explicaţia oficială – un muncitor de la întreţinere taie un cablu. Nu e prima dată când sunt probleme cu sistemul de carduri de sănătate; acesta a mai picat şi în trecut. Şi totuşi, responsabilii de la Sănătate se încăpăţânează să-l menţină. Cică a costat prea mult pentru a fi abandonat. Dar, dacă a costat aşa de mult, de ce nu e şi flexibil şi adaptabil? De ce pică atunci când ţi-e viaţa mai amară şi chiar ai nevoie de servicii medicale? Oficialii CNAS ridică din umeri şi încearcă să spună că situaţia nu e chiar aşa de gravă. Cică sistemul a picat din 5 iulie, nu din prima zi a lunii, aşa cum reclamă medicii. Cu alte cuvinte, există unii care exagerează lucrurile. Şi oamenii mor oricum, cu sau fără sistem…
Pe plan local, directorul de la Eltrans, Victor Ivănescu, încearcă să ne convingă că, în ceea ce priveşte circulaţia tramvaielor, situaţia nu este chiar aşa de gravă. „Orice firmă din lumea asta are astfel de incindente” şi, desigur, „tramvaiele mai pot fi utilizate 10 -15 ani”. Asta pentru că „şi o mașină de douăzeci de ani merge, dacă este întreținută bine și se mai înlocuiesc piese”. Dacă…
Dar, până când acel „dacă” se va transforma în ceva concret, mai trebuie să răbdăm mult timp. Şina arată ca şi cum a fost confecţionată la nicovală de un fierar cu probleme de vedere. Se fac cârpeli cu şină adusă de la Iaşi şi ni se tot spune că s-au demarat nu ştiu ce operaţiuni de accesare de fonduri. Să mai avem răbdare să se rezolvă toate. Primarul Flutur ameninţă că oraşul se va transforma într-un imens şantier. Ar cam fi şi timpul; nu de alta, dar până la alegerile locale n-a mai rămas mult timp. Suntem la mijlocul lunii iulie şi, deocamdată, nu se prea văd urme de şantier. Cât a mai rămas din sezonul propice lucrărilor de infrastructură? Nu mare lucru; în curând vine toamna, apoi iarna. Sau poate că se va asfalta înainte de Crăciun…
Nu se întâmplă nimic pozitiv, cetăţeanul tot pe ultimul loc e plasat. Aşa s-a întâmplat mereu, de ce să se schimbe modul de gândire? Şi caii se împuşcă, nu-i aşa? Oameni, cai… Ce mare diferenţă între una şi alta? Oamenii mor oricum, cu sau fără sistem de sănătate. Şi de circulat circulă oricum. Blocaţi în spatele tramvaielor dacă circulă cu maşina. Depăşindu-le lejer dacă aleg bicicleta sau mersul pe jos. E şi mai sănătos, nu-i aşa?
