Ciprian MITOCEANU
– scriitor
Ţara asta duce lipsă de multe. Are nevoie de autostrăzi, de spitale, de educaţie, de irigaţii, de economie în adevăratul sens al cuvântului. Mai are nevoie şi de multe altele. Practic, nu există sector economic sau social care să nu necesite intervenţii serioase şi urgente. Dar, deşi suntem atât de nevoiaşi pe toate planurile nu ducem lipsă de un singur lucru: de politicieni parveniţi care învârt averi de miliarde. Din păcate, avem mult prea mulţi astfel de indivizi descurcăreţi, care au reuşit să se îmbogăţească fiind angajaţi la stat.
Fenomenul îmbogăţiţilor din politică a căpătat proporţii epice în România. O mulţime de întreprinzători cu afaceri prospere care se zbat să intre în politica locală sau naţională şi, dacă e să ne raportăm strict la beneficiile legale ale unui ales local sau parlamentar ori membru al Guvernului, pare de neînţeles de ce cineva ar renunţa la afaceri pentru salariu la stat. Explicaţia apare însă la puţin timp după ce indivizii intră pe funcţie. Vile, maşini, terenuri, adesea şi primenirea consoartei prin programul „Rabla” pentru familia tradiţională. Conturi în paradisuri fiscale şi afaceri trecute pe numele rudelor sau prietenilor. Cam greu de justificat averile imense, dar de multe ori nici măcar nu este nevoie. Autorităţile cu competenţă în domeniu mimează activitate intensă şi contribuie decisiv la albirea dosarelor. Prea mulţi politicieni sfidează cetăţeanul de rând susţinând că au fost verificaţi de DNA, ANI, Curtea de Conturi şi alte instituţii şi au ieşit bine.
Totuşi, din când în când, se întâmplă şi câte o minune, mai cade câte un cap încoronat. Nici vorbă de trezirea la realitate a autorităţilor statului şi de începutul erei corectitudinii. Vorbim mai degrabă despre un exerciţiu de imagine menit să asigure credibilitate unor instituţii care au contribuit din plin la dezmăţul pe banii publici. Aşa că n-ar trebui să ne mire surprinderea celor luaţi în colimator care ajung să se considere victimele unor himere din categoria statului paralel sau executaţi la ordin politic. Prima întrebare care se naşte în capul unor astfel de indivizi este „De ce eu? De ce tocmai eu când există mulţi alţii mult mai avuţi”. Nimeni nu consideră că propria lăcomia l-a băgat în bucluc. Iohannis e de vină, statul paralel, forţele obscure şi jurnaliştii care scriu numai tâmpenii.
Din fericire, chiar şi pentru astfel de năpăstuiţi ai sorţii există speranţe. Când instituţiile statului te hărţuiesc, salvarea vine doar de la rude sau spital. Atunci când Adrian Năstase a pus bazele fenomenului Mătuşa Tamara, cetăţeanul de rând a găsit că e nostim. Şi într-o oarecare măsură era. Dacă Năstase ar fi fost condamnat pentru corupţie şi devalizarea economiei naţionale, Mătuşa Tamara şi-ar fi câştigat pe vecie un loc în Antologia umorului românesc. Năstase a ajuns în spatele gratiilor pentru dosarul „Trofeul calităţii”. Nimeni nu s-a grăbit să cerceteze cum de respectiva mătuşă s-a sacrificat pentru nepotul preferat. Mătuşa Tamara a murit în sărăcie lucie însă a făcut-o cu un scop nobil. L-a pricopsit pe nepotul Adrian cu peste un milion de euro, asta să nu mai pomenim de investiţiile de-a dreptul vizionare în imobiliare.
Mătuşile lui Codrin Ştefănescu, cele despre care Dragnea spunea că îşi permit să meargă la restaurant tocmai datorită binefacerilor guvernării PSD, sunt sărmane pentru că l-au tot sponsorizat pe nepot. Dacă ar fi păstrat pentru sufletul lor ceea ce au donat, n-ar mai fi ajuns subiect de glume pe reţelele sociale datorită faptului că merg la restaurant, „mănâncă ce mănâncă, beau un suc, beau o cafea” aşa cum ne asigura Dragnea că fac, fără să mai aleagă între mâncare, medicamente sau plata facturilor.
Marian Oprişan are noroc de mama lui. Mama e mai aproape decât mătuşa, orice s-ar spune. Din când în când îl mai lasă să se plimbe cu maşinile ei de lux. Casa în care trăieşte baronul PSD de Vrancea e tot pe numele ei. Cât timp Lucia Gherarde – mama lui Oprişan – nu e funcţionar public ci doar pensionară care se scaldă în bani, odrasla nu vede nicio problemă.
Tot la mama a alergat şi Cătălin Cherecheş, primarul de Baia Mare. Omul nu poate justifica aproape trei milioane de lei. Noroc cu mama, care i-ar fi donat un milion şi jumătate de euro. Ca o măsură suplimentară de prevedere, miercuri Cherecheş a ajuns la Urgenţe. Marea urgenţă e că joi avea programat termen la Curtea de Apel Cluj. Dosar de luare de mită în formă continuată.
Pe la spital a ajuns şi Dragnea, tot în ajun de proces. Sorin Oprescu şi-a dat seama că e grav bolnav abia după ce a fost arestat. Numai spitalul l-a făcut să-şi revină. Acum i-a trecut şi de noduli, nu mai are nevoie de operaţie. Adrian Năstase le-a bifat pe amândouă. Şi Mătuşa Tamara, şi vizită la spital înainte de încarcerare. Asta-i treaba cu spitalele din România. Pe unii îi scapă, pe alţii nu. Poate dacă ar fi mai bine dotate, ar deveni mai eficiente. Deocamdată nu avem de unde să ştim. Politicienii spoliază banul public într-o veselie ştiind că au toate şansele să scape nepedepsiţi. Există riscuri, dar acesta sunt prea mici pentru a fi luate în consideraţie. Şi în caz de ceva, există rudele sau spitalul, nimeni nu cedează fără luptă.
