Virgil COSMA
jurnalist
Ceea ce se întâmplă în ultimii doi ani cu majoritatea instituţiilor statului nu este deturnarea lor, ci minimalizarea până la anulare a relevanţei lor juridice, sociale şi economice. Adică ele trebuie făcute, în viziunea PSD/ALDE, să nu mai conteze, să existe de faţadă ca să le vadă Europa, dar să poată fi ocolite sau, pur şi simplu, ignorate.
Rând pe rând, TVR, Avocatul Poporului, Parchetul General, DNA, ANI, Institutul Cultural Român, ANAF-ul, Curtea de Conturi, Consiliul Concurenţei – şi multe altele, a căror înşiruire ar epuiza spaţiul editorial – au fost căpuşate cu impostori obedienţi şefilor coaliţiei. În primă instanţă am crezut că aceasta este doar o formă de recompensare a celor dispuşi să intre în jocul piramidal de sorginte mafiotă, prin împărţirea funcţiilor de făcut nimic pe un salariu enorm (a se citi de adus servicii partidului şi nu ţării), celor care au pus umărul la victoria în alegeri. Sau pentru consolarea celor care au ratat locurile eligibile pe listele de vot. Însă, în lunile din urmă, iese tot mai mult la iveală faptul că aceasta a fost o metodă deliberată de a discredita instituţiile şi, în cele din urmă, de a le scoate din joc.
Aceste numiri, aparent de neînţeles, coroborate cu modificările legislative prea puţin desluşite la vremea publicării lor – vezi modificarea modului de finanţare a TVR de la cetăţeni la guvern, doar un exemplu – sau a regulamentelor de funcţionare a majorităţii instituţiilor statului au produs o încremenire aproape generalizată a ţării şi un vizibil declin democratic (şi demografic, că de aia pleacă majoritatea, nu numai din cauza salariilor). Sistemul de „verificare şi echilibru” (între puteri – n.a., „check and balance”, cum zic americanii) a fost pur şi simplu distrus.
Deprivarea preşedintelui de atribuţii care îi erau trecute în fişa postului – vezi cazul numirii conducerii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – tocmai pentru a asigura balansul şi posibilitatea de control reciproc între puterile statului, deturnarea grosolană a misiunii CCR, de a depista inadvertenţele şi contradicţiile în textele de lege, amputarea pârghiilor de prevenire şi control a instituţiilor din aria economică, limitarea posibilităţilor de finanţare a ONG-urilor, toate acestea au produs o societate profund dezechilibrată, întoarsă undeva prin anii ‘90.
Ceea ce părea un haloimăs decizional se dovedeşte acum a fi fost un plan, acela de minimaliza impactul social şi economic al tuturor instituţiilor inventate în democraţiile dezvoltate. Atât de vast încât am mari îndoieli că a fost zămislit de prizonierul de lux de la Rahova, prea ocupat cu împărţirea sinecurilor, sau de tovarăşul său, prea ocupat cu a nu ştiu câta însurătoare. Adică un plan diabolic care urma – sau urmează încă, fiindcă e doar dezvăluit nu şi anihilat – să ne scoată de pe şinele integrării europene şi să ne izoleze în spaţiul dintre Dunăre şi Urali. Că este un plan pe care cei rămaşi pe poziţii îl urmează neabătut se vede din faptul că acţiunea continuă şi după decapitarea PSD şi îndepărtarea grupului care părea a-l fi asumat ca fiind creaţie proprie.
TVR a devenit un fel de atrocitate la care e greu de presupus că se mai uită cineva, chiar şi în treacăt. Cedarea transmisiunii Festivalului Enescu – una dintre emblemele instituţiei – către postul de televiziune al Patriarhiei nu este doar ridicolă, ci şi emblematică pentru ce a devenit postul din Dorobanţi. Iar emisiunile de aşa zise dezbateri politice de pe postul naţional l-ar face mândru azi pe Vadim Tudor, dacă i-ar fi dat Dumnezeu zile să le vadă.
În cazul Avocatului Poporului, după mandatul absolut grotesc al lui Victor Ciorbea – vă amintiţi desigur plecările lui intempestive „în concediu” de fiecare dată când sute de mii de oameni în stradă îi cereau să atace la CCR ordonanţele infame pe justiţie – ne trezim cu numirea uneia care a şi anunţat din start, ca să nu avem dubii, că nu are de ce să sesizeze CCR în materie de constituţionalitate. Un mesaj clar pentru stăpâni: „nu o să vă deranjez”. O recompensă penibilă acordată unui partid, ALDE, cu profund discurs anti-democratic şi anti-european. Doar că instituţia aceea se numeşte „al poporului” şi nu „al partidului”. Şi ajungem de unde am pornit mai sus: discreditarea completă a instituţiei, trecerea ei în derizoriu, o voce care nu contează dar pe care o ţinem acolo ca s-o vadă ăia de la Bruxelles.
Urmează o campanie electorală crâncenă, pe care PSD/ALDE o vor duce cu spatele la zid, ceva de genul „ori câştigăm, ori dispărem”. Cu promisiunea de şosele şi spitale desenate cu carioca pe planşele televiziunilor de casă nu mai merge. De altfel audienţa lor scade pe zi ce trece, de la milion a ajuns pe la 350.000. Nici discursul naţionalist nu mai ţine, iar ăla cu statul paralel şi republica procurorilor a devenit de râsul curcilor.
Şi atunci miza lor şi a celor care-i manevrează pentru a-i menţine la putere este anihilarea tuturor instituţiilor capabile să zădărnicească acest plan. Doar că, aşa cum s-a văzut pe 26 mai, nu pot ei fura şi minţi pe cât putem noi vota. Nu-i aşa?