Ciprian MITOCEANU
– scriitor
Problema tramvaielor din Botoşani a atins un nou nivel. Dacă până nu demult se înregistra în medie câte o deraiere pe săptămână, acum ritmul în care tramvaiele sar de pe şine s-a dublat şi ameninţă să crească exponenţial. E posibil ca, într-un viitor nu foarte îndepărtat, senzaţiile tari cauzate de deraierea tramvaielor să fie inclusă în costul biletului de transport şi cei de la Eltrans să fie puşi în situaţia să-şi ceară scuze pentru fiecare călătorie care se termină cu bine. Deocamdată mucaliţii de pe reţelele de socializare au inventat un semn de circulaţie specific pentru Botoşani. Un tramvai şi linia aferentă. Doar că cele două nu se prea intersectează. Când tramvaiul e pe lângă linie e clar, eşti în Botoşani.
Şi pentru că problema a devenit foarte gravă – la câte tramvaie circulă în Botoşani nu mai putem vorbi de coincidenţe sau de erori umane – s-au luat şi primele măsuri. Cică s-au identificat zonele de risc şi acestea vor fi monitorizate. Cum anume şi la ce ajută monitorizarea în lipsa măsurilor adevărate? E cam dificil de spus. Foarte probabil, un angajat de la Eltrans va fi trimis să numere câte tramvaie reuşesc să depăşească cu bine zona de risc şi câte sar de pe şine. Măsuri de dragul măsurilor, pentru că, în afara limitărilor de viteză, nu e vorba de nimic concret. Cică vor fi instruiţi şi vatmanii, de parcă aceştia nu ar şti despre ce e vorba. Numai că, atunci când nici calea de rulare şi nici tramvaiul nu te ajută prea mult, eventual spre deloc, poţi fi tu asul-aşilor în materie de manevrat tramvaiul, deznodământul e previzibil.
Cireaşa de pe tort a măsurilor contra deraierilor e însă scăderea limitei de viteză atât în zonele de risc, cât şi pe traseu. Astfel în zonele în care tramvaiele obişnuiesc să sară de pe linie – se pare că nici ele nu mai suportă să ruleze pe aşa ceva – o să se circule cu 10 km/h, iar în rest cu fabuloasa viteză de 30 km/h. Şi aşa o să ne pricopsim cu o fluidizare a traficului ceva de speriat în condiţiile în care urmează nişte luni foarte aglomerate în ceea ce priveşte circulaţia pe drumurile publice.
Pe strada Primăverii se circulă de ani buni doar pe linia de tramvai. Nu contează că ai maşină sau tramvai, tot pe linie se circulă. Banda de lângă trotuar a fost transformată într-o imensă parcare cu caracter permanent. Îşi pot imagina edilii ce cozi de maşini se vor strânge în spatele tramvaielor care, conform noilor restricţii, vor circula cu viteza melcului? Asta ca să nu mai pomenesc despre cum îţi distrugi maşina pe Primăverii. Dacă eşti nou prin oraş, ai senzaţia că ţi s-au tăiat toate cauciucurile, aşa de silenţios se circulă pe una dintre străzile cu ştaif din urbea noastră. Numai gropi şi denivelări.
Pe Calea Naţională e ceva mai bine din acest punct de vedere, dar, de regulă, se circulă tot pe o singură bandă pentru că există refugiile pentru staţiile tramvaielor. Practic, jumătate din ceea ce pot utiliza toate mijloacele de transport e rezervat pentru tramvaiele care, în viitorul apropiat, se vor deplasa cu cinci kilometri pe oră sau chiar mai puţin. Şi toate astea pentru ce? Să ne putem lăuda faţă de cei din Suceava că noi avem tramvaie şi ei nu? Pentru cei care mai ţin minte, era ceva rivalitate între noi şi vecini (şi) pe tema asta. S-au lăudat sucevenii că au trolee până au rupt botoşănenii gura târgului şi au băgat tramvaie. Ce dacă iniţial erau târâte de tractoare?
Practic, tramvaiele mai mult încurcă decât ajută. Tot mai multe voci cer introducerea autobuzelor şi e de neînţeles de ce autorităţile se încăpăţânează să susţină tramvaiele în condiţiile în care e foarte clar că acestea sunt depăşite din toate punctele de vedere. Cică s-a organizat licitaţie pentru un lot de nouă tramvaie. Costul? Vreo 72 de milioane. De lei, nu euro, dar tot e o sumă enormă, deşi se precizează că tramvaiele trebuie să fie noi. Câte autobuze urbane se pot achiziţiona de anii ăştia? Şi vorbim de autobuze adevărate, nu de rablele turceşti cu care Firea a paralizat circulaţia în Bucureşti.
În plus, se vor cheltui şi vreo 40 de milioane de euro pentru a asigura calea de rulare. Asta dacă cererile de finanţare vor fi aprobate, dacă nu… Câţi kilometri de drum pot fi reparaţi cu banii ăştia? Şi vorbim de drumuri pe care să circule toată lumea, nu doar tramvaiele, inclusiv a acelor străzi pe care există şine dar nu circulă niciun tramvai… O cheltuială enormă menită să mascheze eşecul tramvaiului botoşănean. Să ne gândim că restul traseelor de transport în comun sunt deservite de microbuze. Cât de simplu este să înfiinţezi un nou traseu pentru maxi-taxi şi ce dificil este să asiguri siguranţa în ceea ce priveşte exploatarea tramvaielor, asta ca să nu mai spun nimic despre înfiinţarea unui nou traseu.
Şi cât timp se va realiza reabilitarea şinelor, tot cu autobuzele se va circula. Autobuze care trebuie cumpărate sau închiriate, că nu le pune nimeni la dispoziţie din motive caritabile. Aşa că n-ar fi mai simplu şi mult mai ieftin ca tramvaiele să fie retrase în depou pentru totdeauna? Întreb şi eu…
