Marius ILINCARU
jurnalist
FC Botoşani a terminat pe locul opt, cea mai slabă ediţie a Ligii I din ultimele trei decenii. Chiar dacă a reputat şapte victorii în ultimele opt etape, iar un meci l-a terminat la egalitate, echipa locală nu numai că nu a strălucit, dar s-a zbătut într-o mediocritate cruntă.
Prin acţiunile pe care le-a luat conducerea şi pe care a anunţat că le va lua, prin jocul echipei, prin lipsa de viziune a managementului, FC Botoşani „a reuşit” să scape şi de vreo mie-două de suporteri, coborând şi în acest clasament. Iar după cum merg lucrurile, se pare că încă nu s-a atins pragul de jos. Şi asta pentru că Valeriu Iftime şi apropiaţii săi insistă pe nişte măsuri pe care cu blândeţe le-aş putea numi „năstruşnice”.
Iminenta instalare a lui Marius Croitoru la cârma echipei, care nu are nici minima calificare pentru a ajunge antrenor, vânzarea pe bandă rulantă a jucătorilor, mai mult sau mai puţin dispensabili, şi pozarea în victimă a acţionarilor, care încă nu au realizat ceea ce a însemnat Cornel Şfaiţer pentru această echipă, fac din FC Botoşani principala candidată la retrogradare în sezonul viitor.
Dar să le luăm pe rând.
Marius Croitoru a fost odată fotbalist, dar cu excepţia scurtei perioade de la Vaslui nu prea a strălucit pe nicăieri. Chiar dacă are, să vorbim pe limba fotbaliştilor, papagal, nu prea are nimic de-a face cu ceea ce presupune meseria de antrenor. Este o improvizaţie, care-i convine lui Valeriu Iftime, pentru că este ieftină, îl poate controla uşor, poate chiar mai uşor decât a făcut-o Gigi Becali cu antrenorii pe care i-a pus în ultimii ani. Aşa ceva nu este o noutate la FC Botoşani. Au mai fost făcut experimente cu Sorin Frunză sau cu Ştefan Apostol şi Corneliu Codreanu. În cazul ultimilor doi, deşi au adus echipa într-o zonă de-a dreptul ridicolă în doar câteva etape, conducerea a trebuit să facă eforturi uriaşe pentru a scăpa de ei. Premisele nu sunt mai bune nici cu Marius Croitoru pe bancă. Mai mult, un eventual eşec şi schimbarea lui în plin campionat va aduce costuri suplimentare şi alibiuri pentru cel care va prelua echipa, deoarece pe bună dreptate nu el a făcut lotul şi nici pregătirea de vară.
Redeschiderea tarabei de la FC Botoşani arată că nu se doreşte nici în acest an performanţa, ci doar menţinerea într-o zonă călduţă, în care acţionarii echipei să nu fie nevoiţi să scoată bani din buzunar, iar dacă o fac să nu fie prea mulţi. Cedarea lui Oaidă la FCSB şi cea a lui Lóránd Fülöp la Puskás Akadémia FC par nişte lovituri de business. Nu cred că se luau mai mulţi bani pe ei şi nici nu ar mai fi putut evolua şi ajuta echipa în sezonul viitor. Oaidă revine după o accidentare şi orice revenire e grea, iar Fülöp a prins de multe ori echipa pentru că nu exista o soluţie mai bună pentru jucătorul U21.
În schimb, pierderea unor jucători liberi de contract ca Martin Fraisl (SV Sandhausen), Lossémy Karaboué, Diego Fabbrini (ŢSKA Sofia), reîntoarcerea lui Mihai Roman II la CSU Craiova şi vânzarea pe o sumă ridicolă a lui Andrei Burcă sunt mostre de management care nu au nici o legătură cu performanţa. Primii trei jucători au venit la Botoşani din postura de liber de contract şi au semnat înţelegeri pe termen scurt, folosindu-se de echipa locală pentru a intra în formă. Şi au reuşit. Conducerea FC Botoşani, în schimb, nu a reuşit să-i păstreze sau măcar să-i vândă înainte ca aceştia să poată semna liber de contract şi să plece pe gratis. Mihai Roman II şi-a terminat împrumutul de la Craiova şi, firesc, clubul din Bănie l-a rechemat acasă pentru că nu ar vrea să-l piardă gratis, contractul lui apropiindu-se de final. Şi în cazul lui, FC Botoşani nu a ştiut sau nu a vrut să profite de perioada cât juca aici pentru a-l transfera definitiv. Acum, e greu să găseşti atacanţi, în condiţiile în care nu mai ai niciunul în lot.
Cazul lui Burcă e şi mai strigător la ceruri, fiind vândut pe nimic la CFR Cluj. Pentru jucător e o oportunitate uriaşă, dar pentru FC Botoşani o afacere păguboasă. Principalul vinovat este Valeriu Iftime, care ştia că jucătorul îşi doreşte de doi ani să plece. Putea să-şi ia măsuri de precauţie, dar nu a făcut-o, iar acum iese plângând prin presă lamentându-se că a făcut cel mai prost transfer. A făcut-o pentru că a vrut el, nu pentru că i-a pus cineva pistolul la tâmplă. Nu e Iftime omul care să se lase uşor înduplecat de cineva. Tot ce face acum e un circ ieftin, prin care vrea „să se scoată”. Atât şi nimic mai mult.
FC Botoşani a devenit o jucărie, o jucărie în mâna lui Valeriu Iftime şi a prietenilor (asociaţilor) săi. În aceste condiţii, nu mai înţeleg de ce bugetele locale ar trebui să finanţeze, atât cât o fac, distracţia acestor milionari, care doar în momentele grele îşi aduc aminte că fotbalul se face pentru spectatori.
