George LAZĂR
director
Probabil ceea ce le lipsește cel mai mult politicienilor, din putere și din opoziție deopotrivă, este ceva ce aveau imperatorii romani, în urmă cu două mii de ani, anume un sclav care, când aceștia se aflau în culmea gloriei, să le șoptească la ureche: Memento mori (amintește-și că ești muritor). Toate ciclurile electorale au fost bântuite de acest blestem. Politicienii uită imediat ce se văd ajunși pe posturi, rânjind ca niște pescari fericiți că peștele a înghițit momeala încă o dată.
Evident, în urma ultimelor alegeri, nu se va schimba aproape nimic peste noapte. Drumurile vor fi la fel de proaste, autostrăzile nu se vor construi singure și nici spitalele regionale nu vor răsări din pământ, după cum și pensiile speciale vor fi în continuare plătite. Ceva însă tot se va schimba. În primul rând la PSD, partidul care a atârnat ca un bolovan de gâtul României. Pentru o vreme va intra în degringoladă după condamnarea definitivă a lui Liviu Dragnea, cel de-al doilea lider al acestei formațiuni politice, după Adrian Năstase, trimis la închisoare cu executare. O dată cu el este de așteptat să pățească același lucru și Darius Vâlcov, sfetnicul de taină al premierului, justiția expediind – în sfârșit! – într-o cută a istoriei programul lor de guvernare, împreună cu experimentele făcute pe economia și pe cetățenii României. Luptele interne pentru putere din PSD vor fi spectaculoase, însă vor duce inevitabil la erodarea partidului și a masei lui electorale.
Este de asemenea evident că actualul guvern alcătuit din marionete după chipul și asemănarea platinatei ce se crede prim-ministru se va prăbuși, lipsit fiind de sforarul care l-a animat. Va începe, imediat, marea migrație a parlamentarilor ce vor alerga disperați după o altă barcă, întrucât cea a PSD stă să se scufunde. Desigur, nucleul dur al partidului, alcătuit din nuci tari așa cum este și senatorul de Botoșani Doina Federovici sau ministrul Marius Budăi, va mai rămâne, din simplul motiv că îi va veni greu să convingă pe cineva să-l primească. E probabil să apară repede un alt guvern, fie de uniune națională, fie din tehnocrați, pentru că alegerile anticipate sunt un demers politic ce nu s-a mai încercat în România, măcar că nu există suficienți parlamentari dispuși să renunțe de bunăvoie la mandatele atât de mult dorite.
Se pare că, de această dată, șpaga pe față, dată unei părți din popor sub formă de salarii, bugetarilor, și măriri de pensii sau pensii speciale, în schimbul promovării semianalfabeților și impostorilor, nu a funcționat. N-au ajutat la nimic nici mitingurile de sorginte ceaușistă, cu oameni adunați de peste tot, nici discursurile mincinoase ale lui Dragnea, deocamdată de două ori dovedit infractor. N-au contat nici lefurile grase plătite bugetarilor și nici spaima de a le pierde, băgată în mințile lor, după cum lista lungă de promisiuni calpe n-a mai avut nici o însemnătate. Se poate spune că PSD a pierdut pe drept alegerile europarlamentare, deoarece s-a încolonat orbește în spatele unui lider fals, infractor dovedit și condamnat, și a viziunii lui strâmbe despre acest popor.
Scorul foarte bun obținut de USR nu a fost o surpriză. În cei doi ani și jumătate de când a intrat în parlament, acest partid politic a dovedit coerență și perseverență în câteva teme majore, chiar dacă ar fi să amintim numai poziția tranșantă împotriva referendumului pentru familia tradițională ori modul în care s-au împotrivit primarului Gabriela Firea, în capitală, când aceasta a forțat înființarea a zeci de societăți comerciale ale primăriei, în realitate sinecuri pentru apropiați și membri de partid.
Nemeritat este însă scorul mare obținut de PNL, partid care a făcut opoziție de mucava în ultimii doi ani și care s-a bazat exclusiv pe votul negativ dat de români foștilor aliați struțocămila din 2012, numită USL, motiv pentru care au fost botezați pesediștii galbeni. Din păcate însă, oamenii, în special cei din diaspora, încă mai cred în puterea cuvântului „liberal” și au preferat să uite acel episod penibil din istoria apropiată în care stânga și cu dreapta s-au unit în deplină concordie pentru a-și împărți țara, posturile și privilegiile.
În ceea ce ne privește, acasă la noi, în Botoșani, sunt puține șanse să se schimbe câte ceva în bine, repede. Poate un nou prefect, poate alți directori la „deconcentrate”, asta în momentul în care va cădea guvernul, dar asta va mai dura ceva timp, cât se vor purta negocieri și se vor reîmpărți funcțiile publice cohortei de membri de partid care așteaptă nerăbdătoare cu mâinile întinse.
Impresionantă a fost mobilizarea, atât în țară cât și în diaspora, deși interesul arătat pentru votul în Parlamentul European a fost transferat frontului politic intern. Ne amintim cum a fost cu dreapta țărănistă, care a devalizat crâncen țara, între 1996 și 2000. Ne amintim de coabitarea cu năbădăi a pesediștilor cu peneliștii, din 2012 și știm precis cum a mers țara sub PSD în mai multe cicluri electorale.
În acest moment așteptările oamenilor sunt uriașe, iar riscul de a-i dezamăgi este foarte ridicat. Următoarea guvernare va trebui să repare ori să cârpească din mers nenumăratele prostii făcute în numele populismului ieftin de Dragnea și ai lui și ar fi extraordinar, de fapt ar fi o minune, să reușească și să întoarcă o dată pentru totdeauna această pagină a istoriei la care scrie, cu limbă de lemn, de treizeci de ani, aceeași minoritate profitoare și autoreplicantă, autointitulată „politicieni”.
